Corespondențe de pe frontul de Est (I). Jurnal anticriză
Este evident că tot ce știam până acum despre activitatea noastră profesională, incluzând aici furnizori, cotă de piață, clienți, analize, strategii ș.a.m.d., nu va mai semăna sau deja nu mai seamănă cu ceea ce a fost acum o săptămână. Este destul de complicat pentru tine, ca manager, să conștientizezi cât de mult se pot schimba lucrurile în doar câteva zile. Este aproape imposibil să te pui în poziția de a gândi strategii diferite de la o zi la alta, aproape de la o oră la alta. Cred că firea noastră necesită așezare, necesită disecarea și aprofundarea lucrurilor înainte de a fi capabilă să gândească sau să regândească strategii și soluții.
Foarte probabil că fiecare dintre noi este mai puțin conștient că nu numai activitatea noastră se schimbă, cât mai ales viața noastră. Ceea ce știam acum o săptămână nu mai este la fel, ceea ce făceam acum o săptămână nu mai seamănă, la câteva zile distanță, cu ceea ce facem astăzi.
Ne-am uitat în trecut la filme cu și în legătură cu Apocalipsa, dar fără implicare și fără să credem cu adevărat că aceste lucruri se vor putea vreodată întâmpla, și, iată, ele se întâmplă. Viața noastră va fi altfel. Deja este altfel. Vom fi capabili să reașezăm toate lucrurile? Cum am putea să facem asta? De unde am putea avea puterea să o facem? Când vom putea să facem asta? Din păcate sau din fericire, acum trebuie să facem!
Oamenii sunt dependenți de confortul în care își desfășoară viața și activitatea zilnice! Confortul și tihna sunt importante pentru fiecare dintre noi. Ele reprezintă pe undeva resorturile pentru a ne trezi dimineața și pentru a o lua de la capăt cu tot ce ne-am asumat în cele două laturi, personală și profesională. Când trebuie însă să facem schimbări de la o oră la alta, lucrurile devin puțin mai complicate. E natural ca teama să-și spună cuvântul, ca panica generată de o situație nemaiîntâlnită în epoca modernă să dicteze gânduri și o stare de spirit nedorite.
Pentru toți însă, lucrurile se întâmplă astăzi și, dacă astăzi sau mâine nu ne tragem concluziile și nu decidem lucid încotro ne îndreptăm, poate fi destul de târziu. Unii dintre noi ne pierdem slujbe, alții ne vom pierde case ori familii. Pentru mine, personal, situația poate fi mai complicată, dar posibil nu mai complicată decât a altora dintre noi. Și atunci e important să conștientizăm prezentul, ca să putem lua deciziile potrivite pentru viitor.
Poate fi un viitor, plecând de la prezentul de azi? Cu siguranță da! Dar cu siguranță nu va mai semăna cu mare lucru din trecutul nostru apropiat sau mai îndepărtat. Lucrurile capătă deja alte nuanțe și ceea ce părea imposibil s-a întâmplat. Era greu de crezut că ceva ar putea schimba atât de mult din viața noastră într-un timp atât de scurt. Dacă acum două-trei luni priveam această actuală pandemie destul de detașați, astăzi bate la ușa familiilor noastre, a copiilor noștri, a afacerilor noastre, și e decizia noastră dacă îi răspundem sau dacă îi deschidem ușa ori dacă vine peste noi sau o trimitem la plimbare.
Sunt momente importante, momente unice, probabil, pe care le trăim cu toții. În domeniul juridic au fost momente interesante în trecutul recent, care au schimbat destul de mult panorama generală. Cu puțin timp înainte, nu am crezut în intrarea în vigoare a noilor Coduri, iată că ele sunt astăzi prezente și au intrat în istoria recentă a juriștilor din România. A fost o schimbare fundamentală aproape, care, ca de multe alte ori, ne-a prins pe nepregătite. Este și acesta un moment în care suntem luați pe nepregătite.
Mai mult sau mai puțin timid, liderii profesiilor juridice, liderii din domeniul juridic încep să se exprime. Îi vedem, îi ascultăm, îi citim, trecem prin filtrul nostru, tragem concluziile și încercăm să ne dăm seama ce este de făcut.
* Acest text este un prim episod dintr-o serie intitulată „Corespondențe de pe frontul de Est. Jurnal anticriză”, prin care încerc să exprim lucrurile care ni/mi se întâmplă, la care mă gândesc, pe care le analizez, unele pe care le decid și altele pe care vreau să le decid, dar nu pot să o fac…