Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane. Competenţa instanţei de tutelă şi de familie

• NCC: art. 178 lit. a)
• NCC: art. 179 lit. a)
• NCC: art. 87
• NCC: art. 91
• NCPC: art. 114 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 936
• NCPC: art. 943

Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Sectorul 2 București, la data de 01.03.2022, sub dosar nr. x/2022, având ca obiect punere sub interdicție-ridicare, reclamantul A. – internat la Spitalul de Psihitarie și Măsuri de siguranță Ștei în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună ridicarea interdicției judecătorești dispuse prin sentința civilă nr. 5859/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1839 din 11 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea a cărei soluționare este în dispută sub aspectul competenței teritoriale are ca obiect ridicarea interdicției judecătorești, cu privire la care art. 943 C. proc. civ. prevede că „1) Ridicarea interdicției judecătorești se face cu procedura prevăzută în prezentul titlu, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Despre ridicarea interdicției judecătorești se face mențiune pe hotărârea prin care s-a pronunțat interdicția judecătorească”.

Dispozițiile art. 936 din C. proc. civ. prevăd că: „Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul”.

Textele legale precitate se încadrează în „Procedura punerii sub interdicție judecătorească”, reglementată în Titlul II al Cărții a VI-a intitulată „Proceduri speciale” motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare specialia generalibus derogant, prevederile cuprinse în art. 936 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Conform dispozițiilor C. civ. cuprinse în art. 91, „Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate rezultă că, în accepțiunea C. civ., prin noțiunea de domiciliu la care face trimitere art. 179 lit. a) C. civ. trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta întrucât mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

În plus, se are în vedere scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluționarea cererii de instituire a curatelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță și se ține seama de semnificația noțiunii de „domiciliu” rezultând din C. civ., de unde se desprinde concluzia că ceea ce interesează pentru stabilirea competenței teritoriale în ipoteza reglementată de art. 179 alin. (1) lit. a) C. civ. este locuința efectivă a persoanei ocrotite.

În acest sens, art. 87 C. civ. prevede că „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”.

Prin urmare, întrucât prin art. 114 C. proc. civ. se prevede o situație de excepție de la regula instituită de acest articol „dacă legea nu prevede altfel”, iar legea care prevede altfel este C. civ., din interpretarea căruia prin noțiunea de domiciliu se înțelege adresa unde persoana ocrotită locuiește efectiv, se reține că norma specială este imperativă și reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că, potrivit de dispozițiile art. 179 alin. (1) lit. a) raportat la art. 178 lit. a) C. civ., instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Beiuș, ca instanță în a cărei rază teritorială se află Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Ștei, unde este internată partea, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.