Cerere privind recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curţi de apel. Stabilirea competenței de soluționare a litigiului

• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 135

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 24.12.2020, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curți de apel, personal care beneficiază de sporuri ce depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația care le-a fost plătită efectiv până la data pensionării, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, respectiv 01.07.2017, până la data eliberării lor din funcție prin pensionare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1012/13.04.2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantele nu mai au calitatea de judecător, fiind eliberate din funcție prin pensionare anterior promovării cererii de chemare în judecată, context în care a apreciat că sunt incidente art. 269 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, pentru determinarea competenței teritoriale.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2005 din 6 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Reclamantele au avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Gura Humorului și anterior promovării cererii de chemare în judecată au fost eliberate din funcție, prin pensionare.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Prin urmare, cum reclamantele nu mai aveau calitatea de judecător la data inițierii demersului judiciar de față, dispozițiile legale citate nu sunt aplicabile.

Însă, având în vedere că Tribunalul Suceava are calitatea de pârât, în cauză devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2^1) C. proc. civ.

Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Totodată, art. 127 alin. (2¹) C. proc. civ. prevede că „dispozițiile alin. (1) și (2) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât”.

Utilizarea, în cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., a verbului „poate” relevă că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează de posibilitatea de a se adresa unei instanțe de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Reclamantele au înțeles să uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) și (2^1) C. proc. civ., învestind cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Suceava, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Suceava.

Așa fiind, constatând că autoarele cererii de chemare în judecată și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea acțiunii, Înalta Curte, văzând prevederile art. 116 C. proc. civ., va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.

Sursa informației: www.scj.ro.