Cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul de muncă ivit între părţi

5 iul. 2023
Vizualizari: 166
  • C. muncii: art. 269 alin. (1)
  • NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)
  • NCPC: art. 227 alin. (2) teza I
  • NCPC: art. 56 alin. (2)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamanta S.N.T.F. C. civ..F.R. Călători S.A. – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Craiova a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 16.964 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1408 din 8 iunie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, „judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”.

Competența de soluționare a cererilor privitoare la conflictele de muncă revine instanței de la domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent de calitatea de salariat sau angajator a reclamantului.

De asemenea, dispozițiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd următoarele:

„Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.

Prin dispozițiile legale anterior citate, legea conferă sucursalelor legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice, care se exercită prin intermediul sucursalei, așa cum este cazul în speță.

În aceste condiții, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii cu cele ale art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că noțiunea de „sediu” la care fac referire dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu.

Aplicând regula de interpretare a normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, rezultă că „sediul” reclamantului la care se referă art. 269 alin. (2) din Codul muncii vizează atât sediul principal, cât și sediul secundar.

În speță, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă declanșat de către angajator, respectiv o acțiune în răspundere patrimonială, constând în recuperarea de la salariat a unei sume reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională, iar potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată, sediul societății reclamante S.N.T.F. C. civ..F.R. Călători S.A. Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova se află în Craiova, județ Dolj.

Dat fiind că raporturile juridice de muncă ce atrag competența exclusivă au fost încheiate și derulate cu S.N.T.F. C. civ..F.R. Călători S.A. Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova, care are sediul în municipiul Craiova, iar în cererea de chemare în judecată a fost indicat drept sediu al reclamantei cel din municipiul Craiova, rezultă că, în funcție de acest sediu, se va determina instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Faptul că sediul anterior menționat este unul secundar în sensul art. 227 alin. (2) teza I C. civ. nu poate conduce la concluzia că instanța competentă teritorial se determină numai în funcție de sediul principal al reclamantului, în condițiile în care art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu face nicio distincție între sediul principal sau sediul secundar al reclamantului.

Având în vedere că municipiul Craiova se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă că această instanță este competentă să soluționeze litigiul de muncă ivit între părți.

Față de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Sursa informației: www.scj.ro.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale
Cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând cheltuieli ocazionate de formarea profesională. Stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul de muncă ivit între părți was last modified: iulie 4th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.