Cerere de chemare în judecată privind restituirea în natură a unui imobil și obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului

• Constituţia României: art. 129
• NCPC: art. 181 alin. (1)
• NCPC: art. 200 alin. (2) teza I
• NCPC: art. 235
• NCPC: art. 444
• NCPC: art. 446
• NCPC: art. 457
• NCPC: art. 460 alin. (1)
• NCPC: art. 465
• NCPC: art. 466 alin. (4)
• NCPC: art. 486 alin. (2)
• NCPC: art. 487
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• NCPC: art. 494
• NCPC: art. 50 alin. (1)
• NCPC: art. 53 alin. (1)
• O.U.G. nr. 80/2013: art. 1 alin. (1)
• O.U.G. nr. 80/2013: art. 24 alin. (2) teza a II-a
• O.U.G. nr. 80/2013: art. 9

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului București, reprezentată prin Primarul General, restituirea în natură a imobilului situat în București, str. x, liber de orice sarcini, obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON pe zi, reprezentând daune pentru lipsa de folosință a imobilului, de la data înregistrării cererii până la punerea efectivă în posesie și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea prevederilor art. 26 alin. (3) din actul normativ menționat.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 315 din 9 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 05 iunie 2018 și a deciziei nr. 673/A din 06 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 30 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanța a dispus două măsuri, pe de-o parte, a înaintat cererea de recuzare formulată de petenta B., împotriva domnului judecător C., președintelui secției în vederea desemnării completului competent în soluționarea cererii de recuzare, iar pe de altă parte, a amânat pronunțarea cu privire la excepția inadmisibilității pentru data de 06 iunie 2018.

Cu privire la soluția de înaintare a cererii de recuzare, se reține că potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține.

De asemenea, potrivit art. 465 C. proc. civ., măsurile de administrare judiciară nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În speță, recurenta a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care instanța a dispus o măsură administrativă, respectiv a înaintat dosarul președintelui secției în vederea desemnării completului ce urmează a soluționa cererea de recuzare formulată în cauză.

Drept urmare, soluția de trimitere a dosarului, fiind de natură administrativă nu poate fi criticată prin exercitarea căilor de atac, astfel cum dispune art. 465 C. proc. civ.

Referitor la soluția de amânare a pronunțării cu privire la excepția inadmisibilității, se reține că din analiza textului art. 235 C. proc. civ. reiese că toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare; unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile și în recurs potrivit art. 494 din același cod, prevăd că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

În cauză, prin încheierea din 30 mai 2018 a fost amânată pronunțarea la data de 06 iunie 2018, iar prin decizia civilă nr. 637/A din 06 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta B. împotriva încheierii de repunere pe rol și acordare a termenului de judecată la data de 12 iunie 2018, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Analizând actele dosarului și din verificarea sistemului de evidență informatizată a dosarelor, se constată că împotriva acestei decizii și a încheierii din 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins cererea de recuzare, recurenta B. a formulat cerere de recurs, fără a ataca și încheierea din 30 mai 2018, pronunțată în același dosar.

Recursul a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 648 din 21 martie 2019, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta B. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 5 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, și a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 673 A din 6 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, se reține că încheierea din 30 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care instanța a dispus amânarea pronunțării la data de 06 iunie 2018, este o încheiere premergătoare, care face corp comun cu decizia pronunțată în cauză și care putea fi atacată numai odată cu aceasta, întrucât încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești prin care cauza a fost soluționată, aspect ce decurge din prevederile art. 466 alin. (4) coroborate cu art. 494 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că partea nu mai are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii date asupra fondului, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din 30 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, este inadmisibil.

Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din 05 iunie 2018, prin care a fost respinsă cererea de recuzare, și a deciziei civile nr. 637/A din 06 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, se reține, astfel cum s-a arătat anterior, că recurenta a uzat de calea de atac a recursului împotriva celor două hotărâri, cale care a fost respinsă prin decizia nr. 648 din 21 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În acest context, întrucât împotriva hotărârilor recurate partea a mai exercitat calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea înseși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Principiul unicității căii de atac este reglementat prin art. 460 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac”.

Din coroborarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că împotriva încheierii din 05 iunie 2018 și a deciziei civile nr. 637/A din 06 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

Prin urmare, recurenta nu mai are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. anterior evocate, care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Analizând excepția netimbării recursului declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, invocată din oficiu, se rețin următoarele:

Prin încheierea din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului încheierii de la termenul de judecată din 05 iunie 2018, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, reținându-se, în esență, că prin încheierea al cărei dispozitiv s-a solicitat a fi completat, instanța a soluționat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare, iar nu fondul cauzei, sens în care nu sunt incidente dispozițiile art. 444 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în prezenta cauză.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență”.

Conform prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, „pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON”.

Art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că cererile de recuzare în materie civilă, pentru fiecare participant la proces pentru care se solicită recuzarea, este de 100 RON.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii; potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția completului din 14 mai 2021, s-a dispus înștiințarea recurentei B., prin adresă, cu privire la obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 5 iunie 2018 și a încheierii din 29 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării căii de atac exercitate.

Adresa emisă de instanță la 20 mai 2021 a fost comunicată recurentei la data de 24 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a, coroborate cu cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru soluționarea recursului, sub sancțiunea anulării căii de atac exercitate.

Raportul a fost comunicat recurentei la 08 octombrie 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

Față de constatările din cuprinsul raportului, prin rezoluția din 08 decembrie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 09 februarie 2022, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, până la termenul de judecată acordat, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului formulat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.

De altfel, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, este și tardiv formulat, întrucât această încheiere a fost comunicată recurentei la data de 06 iulie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de apel, dată de la care a început să curgă termenul de recurs de 5 zile prevăzut de art. 53 alin. (1) coroborat cu art. 446 C. proc. civ.

În aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. civ., termenul pentru declararea căii de atac împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a împlinit la data de 12 iulie 2018, iar recursul a fost formulat la data de 21 decembrie 2020, conform ștampilei aplicate pe plicul care a însoțit cererea de recurs, aflat la fila x, cu depășirea termenului legal.

De asemenea, se reține că recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu din 29 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, este nul pentru nemotivare; se constată că recurenta a precizat că va depune motivele de recurs după comunicare, însă ulterior nu a înțeles să își îndeplinească obligația de a motiva recursul, în termenul legal prevăzut de art. 487 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 30 mai 2018, a încheierii din 05 iunie 2018 și a deciziei nr. 673/A din 06 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017, și va anula recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 29 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Sursa informației: www.scj.ro.