Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.026 views
Examinând apelul formulat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţii legale incidente
Art. 478 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
(2) Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.
(3) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.
(4) Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.
Art. 479 din C. proc. pen. reglementează obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi prevede că acesta are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
Art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.
(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.
(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpaţii minori se va ţine seama de aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.
Art. 481 din C. proc. pen. reglementează forma acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în sensul că acesta se încheie în formă scrisă.
Art. 482 din C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde:
a) data şi locul încheierii;
b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);
d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;
e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;
f) probele şi mijloacele de probă;
g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;
i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.
Art. 485 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Criticile inculpatului A.:
Inculpatul A. a invocat, în esenţă, lipsa gravităţii faptei dedusă din lipsa urmărilor produse ca urmare a săvârşirii infracţiunii.
Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Prin Decizia nr. 157 din 11 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., a condamnă pe inculpatul E.. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, iar în baza art. 83 din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că inculpatul E., în data de 15.10.2015, în jurul orelor 16:25, a condus pe drumurile publice autovehiculul marca x, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge, (conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 16.10.2015, cantitatea de alcool exprimată în g la 1.000 ml sânge din probele biologice aparţinând inculpatului a fost de 2,25 g‰ pentru proba I cu ora de recoltare 18,30, respectiv de 2,05 g‰ pentru proba II cu ora de recoltare 19,30) şi, după ce la intersecţia străzii Republicii cu varianta străzii Republicii din oraşul Buhuşi, judeţul Bacău a fost implicat într-un eveniment rutier, având ca rezultat şi vătămarea corporală a lui F.
Prin Decizia nr. 215/A din data de 13 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului G., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar, în temeiul art. 83 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 23.02.2017, pe Calea x la intersecţia cu str. x, în jurul orei 01:43, a condus autoturismul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/L (fapt confirmat de rezultatului testării respiraţiei cu aparatul alcooltest Printer – 0,82 mg/L şi de rezultatul probelor biologice de sânge: 1,65g/L prima probă, recoltată la ora 03:05 şi 1,50 gr/L la a doua probă, recoltată la ora 04:05).
Prin Decizia nr. 5/A din 9 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoare, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 22 iunie 2016, (ora 12,45) a condus autoturismul marca x, din localitatea Vama Veche, judeţul Constanţa, către municipiul Bacău, fiind depistat pe raza judeţului Vrancea, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv 1,50 gr‰).
Prin Decizia nr. 295/A din 08 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului I.. la pedeapsa de 8 luni închisoare, iar în baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 21/22 ianuarie 2017, în jurul orei 04:35 inculpatul a condus autoturismul marca x, pe strada x din municipiul Craiova având o alcoolemie de 1,30 g‰.
Prin Decizia nr. 181/A din 23 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare faţă de inculpatul M.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, iar în baza art. 83 alin. (1) şi art. 84 alin. (1) din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în data de 18.12.2015, în jurul orelor 02:15, inculpatul, avocat în Baroul Timiş, a condus autoturismul x, pe str. x din Timişoara, având în aerul expirat o cantitate de 1,05 mg/l alcool pur şi o alcoolemie de 2,80 gr‰, fiind depistat de către organele de poliţie din cauză că a intrat în coliziune cu soclul unei fântâni arteziene, aflată în mijlocul sensului giratoriu de la intersecţia str. x cu bd. x.
Prin Decizia nr. 109/A din data de 04 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul J., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în baza art. 83 alin. (1), art. 84 din C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, în data de 14.08.2016, în jurul orei 00:45, inculpatul a condus pe B-dul x din municipiul Braşov, autoturismul marca x, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest, care a indicat la ora 00:47 o alcoolemie de 0,51 mg/l în aerul pur expirat, împrejurare în care inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgenţă Braşov, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1333/T, 1334/T/16.08.2016, inculpatul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,00 g/l la ora 01:10 şi 0,90 g/l la ora 02:10).
Prin Decizia nr. 59/A din 17 februarie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului K.. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 20.000 RON amendă, reţinându-se ca situaţie de fapt că, inculpatul la data de 23.02.2015, în jurul orei 20:30, a condus pe strada x din municipiul Rădăuţi, autoturismul marca x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,25 g/l (la prima recoltare, ora 21:40) şi de 2,10 g/l (la a doua probă, ora 22:40).
Prin Decizia nr. 201/A din 04 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei din data de 14 ianuarie 2015, încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti cu inculpatul L., iar în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, iar în temeiul art. 861 din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani şi 4 luni, termen de încercare stabilit în baza art. 862 din C. pen. anterior. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 11.12.2013, orele 21:35, inculpatul a condus pe drumurile publice, pe raza municipiului Piteşti, str. x, autoturismul, având o alcoolemie de 1,80 gr./1000 ml.
Prin Decizia nr. 247/A din 09 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, instanţa a dispus condamnarea inculpatului M.. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. din 5 C. pen., art. 375 alin. (1) raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 82 din C. pen. din 1969, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare. Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că, la data de 06 aprilie 2013, în jurul orei 22:45, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca x, având la momentul recoltării probelor biologice o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,20 g/l alcool pur în sânge – la prima probă prelevată şi 2,00 g/l alcool pur în sânge la a doua probă prelevată, în aceste împrejurări provocând pe Calea x din municipiul Bucureşti, sector 4 un eveniment rutier, lovind un autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, care era parcat pe partea dreaptă a carosabilului.
Jurisprudenţa invocată de inculpat
În susţinerea apelului, inculpatul a invocat ca jurisprudenţă o cauză în care s-a încheiat un acord de recunoaştere cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit că scopul procesului penal poate fi atins prin renunţarea la aplicarea pedepsei, precum şi sentinţa penală nr. 251 din 05.10.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ şi decizia penală nr. 104/A din 19 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Prin sentinţa penală 251 din data de 05.10.2016, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul, N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge” prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., reţinându-se că, la data de 30.08.2015, a condus pe drumul public DJ 157F, în localitatea Leghin, com. Pipirig, jud. Neamţ, autoturismul marca x, în condiţiile în care avea în sânge o alcoolemie de peste 0,80 g‰, respectiv 1,30 g‰ (conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/1272 A din 02.09.2015 al SJML Neamţ, inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la prima probă şi 1,15 g‰ alcool pur în sânge la a doua probă).
Prin Decizia nr. 104/A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul O., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reţinându-se că, în data de 11.04.2019, în jurul orei 00:00, a condus tractorul pe DJ 764 K având o alcoolemie de 1,30 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea primei probe, la ora 03:35, respectiv 1,20 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea celei de-a doua probe, la ora 04:35.
Evaluarea instanţei de apel:
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei constituie o procedură specială, în cadrul căreia se disting două etape: prima implică manifestarea de voinţă a inculpatului şi a procurorului, care trebuie să intervină în faza de urmărire penală, în urma căreia se încheie un acord între procuror şi inculpat, ce constituie o veritabilă „convenţie de drept penal”. Cea de-a doua etapă se desfăşoară în faţa instanţei de judecată, fără întocmirea rechizitoriului şi fără parcurgerea camerei preliminare.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat în cursul urmăririi penale este un „element de justiţie negociată”, căci felul, cuantumul şi modul de executare a pedepsei se stabilesc prin negociere între procuror şi inculpat, instanţa neputând, cu ocazia verificării acordului, să aplice o sancţiune mai grea. Instanţa verifică acordul de recunoaştere încheiat între procuror şi inculpat şi, în cazul în care acordul îndeplineşte condiţiile de legalitate, iar soluţia propusă prin acord nu este prea blândă, admite acordul şi, pronunţă o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, fără să poată crea o situaţie mai grea inculpatului decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord, în caz contrar, respinge acordul şi trimite cauza în vederea continuării urmăririi penale. În acest fel, inculpatul are oportunitatea de a negocia cu procurorul condiţiile acordului său, participând astfel la procesul decizional de stabilire a pedepsei, beneficiu ce nu mai este prevăzut la soluţionarea cauzei după sesizarea prin rechizitoriu (Curtea Constituţională, Decizia nr. 350 din 11 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 25.07.2017, par. 18 – 19).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 478 – 482 din C. proc. pen. pentru a se admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei apreciind că din probele administrate nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic, momentul cu relevanţă juridică, nefiind administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei. În egală măsură, a apreciat că soluţia dispusă prin acordul de recunoaştere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii cercetate.
Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, instanţa de control judiciar constată că, din punct de vedere formal, acesta respectă dispoziţiile art. 478 – 482 din C. proc. pen., în sensul că este încheiat după punerea în mişcare a acţiunii penale, este avizat de procurorul ierarhic superior, infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 din C. pen. prevede o pedeapsă cuprinsă între 1 şi 5 ani închisoare sau amendă) şi cuprinde menţiunile expres prevăzute de art. 482 din C. proc. pen.
În ceea ce priveşte nelegalitatea acordului de recunoaştere cu referire la menţiunile efectuate de judecătorul fondului cu privire la faptul că nu rezultă date cu privire la alcoolemia inculpatului la momentul opririi sale în trafic întrucât nu a fost administrată în cursul urmăririi penale o expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, instanţa de control judiciar apreciază că aceste aspecte urmează a fi lămurite de către procuror cu ocazia reluării şi completării urmăririi penale. La momentul emiterii soluţiei ori semnării acordului, toate chestiunile de fapt ori de drept, relevante cauzei, trebuie să fi fost desluşite pe baza probatoriului util şi specific fazei pendinte.
În aceste limite, instanţa de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 480 alin. (2), din probele administrate, rezultând suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului.
În aplicarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că pedeapsa negociată prin acordul de recunoaştere este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Cu privire la dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Curtea Constituţională a reţinut că reglementarea intervenţiei instanţei, prin respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, în situaţia în care aceasta constată că, prin acordul încheiat între procuror şi inculpat, s-a ajuns la o soluţie nejustificat de blândă, este expresia încercării legiuitorului de a realiza un just echilibru între aplicarea principiului legalităţii şi cea a principiului oportunităţii. Astfel, textul criticat are ca scop atenuarea caracterului convenţional al acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prin sporirea rolului judecătorului în procesul de individualizare a pedepsei, acesta având dreptul de a interveni atunci când pedeapsa stabilită de părţile acordului este disproporţionat de uşoară, prin raportare la gravitatea infracţiunii şi la periculozitatea infractorului (Curtea Constituţională, Decizia nr. 690 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 22.02.2017, par. 28).
Instanţa, evaluând coroborat ansamblul criteriilor enumerate în normele anterior evocate, apreciază că individualizarea realizată pe calea acordului de recunoaştere a vinovăţiei nu este suficientă pentru atingerea scopului sancţiunii, restabilirii ordinii de drept încălcate şi realizării unei justiţii eficiente şi predictibile. Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 336 din C. pen., este una de pericol, care poate periclita integritatea corporală, sănătatea ori chiar viaţa participanţilor la traficul rutier, iar prin pronunţarea unei sancţiuni ori soluţii prea blânde s-ar manifesta o îngăduinţă excesivă ce nu ar avea efect preventiv şi ar scăpa jurisprudenţei constante anterioare ce indică limitele reacţiei judiciare coerente şi necesare.
Concentraţia de alcool din sângele inculpatului (1,43 g‰), conducerea autoturismului pe drumurile publice în interiorul unui oraş, respectiv municipiul Bucureşti, în locuri intens circulate, între Piaţa Victoriei şi Piaţa Charles de Gaulle, distanţa parcursă efectiv de către inculpat, dublate de conduita constând în încercarea de sustragere prin lipsa reacţiei, opririi la semnalul agenţilor de poliţie cu consecinţa inevitabilă şi necesară, la acel moment, a urmăririi în trafic şi interceptării sale, sunt argumente care relevă gradul ridicat de periculozitate socială a faptei comise şi care radiază şi asupra persoanei inculpatului.
Înalta Curte constată că lipsa urmărilor produse, invocată de inculpat în susţinerea pericolului scăzut al faptei, s-a datorat hazardului, concentraţia semnificativă de alcool şi modalitatea de acţiune infirmându-i apărarea.
De asemenea, calitatea de avocat a fost considerată de apărare ca un element ce demonstrează întrunirea condiţiei impuse de art. 80 alin. (1) lit. b) din C. pen., utilă caracterizării persoanei infractorului, conduitei avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturilor depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi utilă evaluării posibilităţii sale de îndreptare.
Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că în calitatea sa de avocat, profesie ce reclamă, valori morale asumate şi practicate şi care creează premisele înţelegerii profunde a fenomenului infracţional şi consecinţelor sale, inculpatul trebuia să conştientizeze gravitatea faptelor şi urmările reale, inclusiv în planul răspunderii penale.
Conduita corectă anterior activităţii infracţionale se înscrie în parametrii de normalitate ce nu pot orienta eficient soluţia. De asemenea, profesia liberală nu este aptă ori suficientă pentru a orienta soluţia în sensul solicitat de inculpat, după cum nu a fost suficientă pentru îngheţarea trecerii sale la act.
De altfel, tocmai conduita acestuia, constând în ignorarea semnalelor de oprire ale agenţilor de poliţie, este aptă şi suficientă constatării înlăturării condiţiilor enumerate de art. 80 alin. (1) lit. b) din C. pen., ce vizează eforturile personale depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiuni, modalitatea în care inculpatul a înţeles să acţioneze demonstrând o încercare de a se eschiva sau de a împiedica tragerea sa la răspundere penală.
Înalta Curte constată că atitudinea sinceră, constând în recunoaşterea faptei fără o colaborare reală cu organul judiciar ce a administrat probele suficiente pentru demonstrarea condiţiilor angajării răspunderii penale, poate constitui doar o premisă a iniţierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, fără valenţe reale în orientarea soluţiei.
În egală măsură, instanţa de control judiciar are în vedere jurisprudenţa instanţei supreme, anterior evocată, care susţine, în cazuri similare, stabilirea unei pedepse şi dispunerea amânării aplicării acesteia, în condiţiile art. 83 din C. pen., în situaţii în care valoarea alcoolemiei se situa în apropiere de limita minimă şi fără alte elemente de fapt care să sporească gravitatea actului ilicit.
Jurisprudenţa invocată de inculpat în susţinerea apărării (2 hotărâri expuse anterior) vizează situaţii faptice tipice, cu concentraţii alcoolice spre limita invocată de text. Situaţia inculpatului se detaşează însă de această jurisprudenţă în condiţiile amplificării actului ilicit de încercarea de a se sustrage solicitării agenţilor de poliţie de a opri, ipoteză ce a agravat considerabil conduita infracţională. De altfel, pentru ipoteze similare concentraţiei avute de inculpat, fără a se reţine încercări de sustragere de la verificarea de către agenţii de poliţie, jurisprudenţa a evidenţiat repetat soluţia amânării aplicării pedepsei.
În plus, se constată că în cauza invocată de inculpat în care s-a încheiat un acord de recunoaştere cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi prin care s-a stabilit că scopul procesului penal poate fi atins prin renunţarea la aplicarea pedepsei, dosar nr. x/2019, inculpatul s-a mărginit la a face referire la un site care prezenta această speţă. Verificările efectuate de instanţă prin intermediul aplicaţiei ECRIS, după numărul dosarului de urmărire penală indicat de inculpat, nu au condus la identificarea dosarului de instanţă.
În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei, apreciind soluţia prea blândă în raport cu conduita ilicită dovedită.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
