Accesoriile creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință în procedura insolvenței

20 feb. 2024
Vizualizari: 459
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

1. Preliminarii

Momentul deschiderii unei proceduri de insolvență[1] atrage, în mod firesc, o serie de neliniști și frământări în perimetrul contractual de acțiune al debitorului, partenerii săi contractuali fiind obligați în adoptarea și implementarea, cu celeritate, a unor decizii și strategii de acțiune capabile să reechilibreze direcția afacerii lor. Presiunea gravitează în jurul tuturor, chiar și asupra creditorilor diligenți, ale căror creanțe beneficiază de cauzele de preferință, originale sau surogate, prevăzute de legislația civilă: ipotecă (mobiliară sau imobiliară), gaj, privilegiu, drept de retenție și, respectiv, clauza de rezervă a proprietății, pactul de răscumpărare ori cesiunea de creață încheiată în scop de garanție.

Prerogativele speciale care securizează din punct de vedere civil creditorii diligenți se translatează corespunzător în procedura insolvenței, prin recunoașterea cauzei de preferință instituită asupra bunului. Astfel, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință se bucură de un regim privilegiat, concretizat într-un ansamblu de avantaje.

Lucrarea de față își propune să analizeze regimul juridic al accesoriilor în procedura insolvenței, cu accent pe situația accesoriilor în perioada de observație și în reorganizare, pe evaluarea bunului afectat garanției și, respectiv, pe momentul valorificării bunului afectat garanției. Se observă că diferența din dreptul comun dintre creditorii chirografari și creditorii ale căror creanțe beneficiază de o cauză de preferință dată de existența „privilegiilor” preconstituite din prudență de către cei din urmă se menține și în procedura insolvenței. Însă, la fel ca și în dreptul comun, și în procedura insolvenței legiuitorul impune limita maximă a beneficiului real al „privilegiilor” pentru creditor, prin raportare la prețul obținut din valorificarea efectivă a bunului afectat garanției.

2. Accesoriile în procedura insolvenței

Legea nr. 85/2014 (denumită, în continuare, și Legea insolvenței) nu oferă o definiție pentru accesoriile creanței, ci precizează în mod expres că se includ în accesoriile creanței orice fel de „dobândă, majorare, penalitate ori cheltuială” [art. 80 alin. (1)][2].

Sunt aplicabile dispozițiile Codului civil în privința stabilirii concrete a tipului de accesorii însoțitoare ale creanței, putând fi în prezența unor sume socotite în bani cu titlu de dobândă; alte prestații, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului[3]; penalități stabilite printr-o clauză penală[4] în situația creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință etc., precum și a determinării exacte al cuantumului acestora, cu respectarea dispozițiilor convenționale și legale în materie[5].

Art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 utilizează drept coordonate care evocă epicentrul reglementării legale a accesoriilor creanței data deschiderii procedurii de insolvență și categoria creanței (însoțită sau neînsoțită de o cauză de preferință), legiuitorul instituind regula conform căreia calculul accesoriilor efectuat potrivit dreptului comun nu suportă modificări în măsura în care însoțesc o creanță care beneficiază de o cauză de preferință, cu luarea în considerare a prețului obținut prin valorificarea bunului afectat garanției[6].

Prin urmare, în procedura insolvenței, regimul juridic al accesoriilor creanței este subordonat creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință născută anterior datei deschiderii procedurii de insolvență.

Creanțele născute anterior deschiderii procedurii sunt acele creanțe pentru care raportul juridic obligațional a luat naștere anterior datei deschiderii procedurii, indiferent că acestea sunt scadente sau neajunse la termen ori afectate de o condiție suspensivă.

Creanțele care beneficiază de o cauză de preferință sunt, potrivit art. 5 pct. 15 din Legea insolvenței, acele creanțe care sunt însoțite de un privilegiu și/sau de un drept de ipotecă și/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, și/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință. În cazul în care debitorul este terț garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință va exercita drepturile corelative numai în ceea ce privește bunul sau dreptul respectiv.

În măsura în care nu suntem în prezența unei creanțe care beneficiază de o cauză de preferință, nu se ridică problema accesoriilor, deoarece art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impune interdicția calculului accesoriilor la astfel de creanțe după data deschiderii procedurii.

Rațiunea impunerii acestei reguli decurge din caracterele procedurii insolvenței, respectiv din caracterul egalitar, concursual și colectiv. Este firesc ca toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare deschiderii procedurii să fie aduși la un numitor comun în vederea suportării aceluiași regim juridic. Nu interesează, în principiu, tipul creanței, perioada scursă de la data scadenței și până la data deschiderii procedurii, natura sau izvorul dobânzilor, majorărilor, penalităților ori cheltuielilor, calitatea titularului creanței etc.

În consecință, apreciem că în perioada de observație, respectiv de la data deschiderii procedurii și până la data deschiderii procedurii simplificate de faliment sau până la data deschiderii procedurii generale a falimentului în situația în care nu se confirmă niciun plan de reorganizare, doar creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință pot fi generatoare de accesorii, acestea fiind calculate conform actelor din care rezultă, indiferent că sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvență.

Pentru creanțele născute anterior datei deschiderii procedurii care nu sunt beneficiare ale unei cauze de preferință operează interdicția stabilită de art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pentru creanțele ulterioare datei deschiderii procedurii, condițiile care fac posibile stabilirea, calculul și acordarea accesoriilor privesc intrarea debitorului în procedura de reorganizare, confirmarea planului de reorganizare și reușita acestuia, conform art. 80 alin. (2) din Legea nr. 85/2014[7].

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În realitate, considerăm că, dat fiind scepticismul partenerilor contractuali în relațiile comerciale cu debitorul a cărei activitate este supusă dispozițiilor legii insolvenței, dublat de exigențele legii insolvenței față de încheierea actelor juridice noi de către debitor, sunt puține cazurile în care se vor încheia acte juridice generatoare de accesorii. Aceasta mai cu seamă că plata dobânzilor, majorărilor, penalităților sau cheltuielilor se va face nu numai potrivit actelor din care rezultă, dar și în conformitate cu prevederile programului de plăți.

Nu numai că la data încheierii actelor juridice generatoare de accesorii dispozițiile programului de plăți nu sunt cunoscute părților (debitorului și creditorului), dar voința acestora din urmă este independentă de voința celor care au calitate procesuală activă în confirmarea planului de reorganizare și stabilire a programului de plăți.

În practica judiciară, într-o speță[8], s-a stabilit că „regula prevăzută de lege este aceea potrivit căreia în cadrul procedurii insolvenței nu pot fi calculate și percepute accesorii nici pentru creanțele anterioare și nici pentru cele născute în perioada de observație, excepțiile fiind de strictă interpretare.

Astfel, dacă în cazul creanțelor anterioare, art. 80 alin. (1) stabilește expres faptul că acestea nu generează accesorii, excepție făcând în anumite condiții creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință, în cazul creanțelor curente, excepția este legată de prevederile programului de plăți din planul de reorganizare.

În concret, singura excepție prevăzută de lege decurge din dispozițiile art. 80 alin. (2) și face referire la accesoriile creanțelor născute ulterior deschiderii procedurii generale, care se vor achita în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii de faliment.

Pe cale de consecință, îndrituirea titularului unei creanțe ulterioare deschiderii procedurii generale a insolvenței, de a solicita și obține accesoriile calculate pentru creanța invocată, apare în situația aprobării unui plan de reorganizare, în condițiile programului de plăți cuprins în acesta. Această concluzie impune implicit exigența aprobării de către creditori și a confirmării de către judecătorul sindic a condițiilor de achitare a accesoriilor, ca parte a însuși planului de reorganizare”.

Creanțele ulterioare deschiderii procedurii insolvenței se vor înscrie în tabelul suplimentar de creanțe, care cuprinde, conform art. 5 pct. 70 din Legea nr. 85/2014, toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora. În cazul procedurii simplificate, creanțele născute după deschiderea procedurii și până la momentul intrării în faliment se vor înregistra în tabelul de creanțe.

În practica judiciară s-a decis, într-o speță[9], că „cu titlu de excepție și numai în privința creanțelor născute după data deschiderii procedurii (cum este și creanța din speța dedusă judecății), în ipoteza confirmării unui plan de reorganizare, accesoriile creanțelor ce se nasc ulterior datei deschiderii procedurii generale, se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți.

Această dispoziție este firească și se fundamentează pe riscul asumat de creditorii înscriși în tabelul definitiv de creanțe odată cu aprobarea de către aceștia a planului de reorganizare, plan ce implică noi raporturi juridice ale debitoarei, generatoare de creanțe și, desigur, accesorii.

În cazul în care planul eșuează se aplică regulile generale referitoare la limitarea accesoriilor și cu privire la creanțele născute în timpul procedurii, cu singura deosebire că, pentru aceste creanțe, data limită până la care se pot calcula accesoriile este data intrării în faliment”.

3. Creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință în perioada reorganizării

Creditorii diligenți, ale căror creanțe beneficiază de cauze de preferință și sunt anterioare deschiderii procedurii de insolvență au posibilitatea de a-și calcula accesorii la acestea, conform actelor din care rezultă creanțele.

Creanțele care beneficiază de o cauză de preferință sunt generatoare de accesorii, conform actelor din care rezultă, aspect care rezultă din aplicarea per a contrario a art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 85/2014, aceste creanțe se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică și în cazul eșuării planului de reorganizare și vânzării bunului în procedura de faliment.

Norma legală stabilește astfel că creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea corespunzătoare bunului afectat garanției, astfel cum este aceasta apreciată de evaluator, conform Standardelor Internaționale de Evaluare.

Legiuitorul impune o limită maximală valorii rezultate prin evaluare, și anume valoarea (cuantumul) stabilită la nivel contractual, și un prag superior, dat de însăși valoarea bunului supus garanției.

În coroborare, textele legale menționate anterior prevăd posibilitatea calculului accesoriilor pentru creanțele beneficiare de cauze de preferință, ceea ce presupune oferirea posibilității de înscriere în tabelul de creanțe în limita valorii de evaluare, urmând ca, la valorificarea bunurilor grevate în favoarea lor, creditorii să poată calcula accesorii, beneficiind de diferența favorabilă dintre valoarea de valorificare și valoarea de evaluare.

În practica judiciară s-a decis, într-o speță[10], că „nici prin planul de reorganizare și nici prin Addendum nu s-a prevăzut valorificarea bunului garantat în favoarea apelantei. Numai într-o astfel de ipoteză s-ar putea aduce în discuție aplicabilitatea art. 80 coroborat cu art. 103 din Legea nr. 85/2014, în cazul în care valorificarea ar fi permis încasarea de accesorii de către apelantă din perspectiva faptului ca bunul adus în garanție de către debitoare era valorificat în procedură cu mai mult decât valoarea de evaluare”.

Potrivit art. 133 alin. (2) raportat la art. 5 pct. 53 din Legea nr. 85/2015, programul de plată a creanțelor specificat în mod obligatoriu în cuprinsul planului de reorganizare se raportează la cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe.


* Este extras din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 6/2020.

[1] În temeiul Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014.

[2] Pentru dezvoltări privind accesoriile în procedura insolvenței a se vedea Anca Roxana Adam, Ioan Adam, Codul Insolvenței. Titlul II. Procedura insolvenței (art. 1-5, 38-196, 197-203). Comentarii și explicații, Editura C. H. Beck, București, 2016, pp. 422-426.

[3] Potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în M. Of. nr. 607 din 29 august 2011, cu modificările și completările ulterioare.

[4] În temeiul art. 1.538-1539 Cod civil.

[5] De exemplu, dispozițiile art. 1535 alin. (3) Cod civil, care prevăd dreptul creditorului la daune-interese în situația în care în care dobânzile moratorii nu sunt mai mari decât dobânda legală, alături de dobânda legală.

[6] În legătură cu analizarea prevederilor art. 80 din Legea nr. 85/2014, a se vedea și Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu (coordonatori, Tratat practic de insolvență, Florin Moțiu, Dana Daniela Moțiu, Capitolul VIII. Categorii de creanțe. Masa activă și masa pasivă, Hamangiu, 2014, București, pp. 404-405).

[7] În literatura juridică, într-o opinie, s-a arătat că actuala reglementare elimină dispoziția privitoare la adăugarea accesoriilor la creanțele născute ulterior deschiderii procedurii în perioada de observație, în cazul în care nu se confirmă niciun plan de reorganizare, astfel încât, în prezent, s-a creat un vid de reglementare ce va da naștere la o jurisprudență contradictorie (a se vedea, în acest sens, Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat: noutăți, examinare comparativă și note explicative, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 159).

[8] Tribunalul București, secția a VII-a civilă, sentința civilă nr. 1428/19/03/2019, http://rolii.ro/hotarari/5cf1d963e4900960120000ae, accesată la 18.10.2020.

[9] Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, decizia nr. 823/06.10.2015, http://rolii.ro/hotarari/58951a27e490096c25000d5e, accesată la 17.10.2020.

[10] Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, decizia nr. 587/17.10.2019, http://rolii.ro/hotarari/5dc385c5e49009701b000045, accesată la 17.10.2020.

Accesoriile creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință în procedura insolvenței was last modified: februarie 19th, 2024 by Daniela Moțiu

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice