Accesoriile creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință în procedura insolvenței

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, tabelul definitiv de creanțe, înregistrat la tribunal și publicat în BPI de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar după soluționarea tuturor contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe și întocmirea raportului de evaluare a garanțiilor, cuprinde suma, prioritatea și situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință.

Aceasta înseamnă că în tabelul definitiv de creanțe nu vor fi înregistrate și, evident, nici calculate, și accesoriile creanței, ci numai situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință. În schimb, legiuitorul obligă la specificarea în mod expres, în cuprinsul programului de plată a creanțelor, atât a sumei aferentă creanței, cât și a sumelor aferente dobânzilor creanței respective. Rezultă că, (și) pentru creditorii beneficiari ai unei cauze de preferință, programul de plată a creanțelor cuprinde cuantumul sumei pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor prin raportare la sumele datorate conform tabelului de creanțe la care se adaugă sumele aferente dobânzilor acestor creanțe, precum și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Planul de reorganizare trebuie să prevadă măsuri adecvate pentru implementarea sa în practică, respectiv cum anume va fi aplicat în concret. Printre măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, legiuitorul enumeră la art. 133 alin. (5) din Legea nr. 85/2014:

1. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanțelor pe care aceștia le au față de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiția prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanței lor;

2. lichidarea parțială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului. Sumele de bani obținute după vânzarea unor bunuri asupra cărora poartă cauze de preferință, potrivit prevederilor Codului civil, vor fi distribuite, obligatoriu, creditorilor titulari ai acelor cauze de preferință, cu respectarea dispozițiilor art.159 alin.(1) și (2);

3. modificarea sau stingerea cauzelor de preferință, cu acordarea obligatorie în beneficiul creditorului titular a unei garanții sau protecții echivalente, potrivit prevederilor art.78 alin.(2) lit. c) până la acoperirea creanței acestora, inclusiv dobânzile stabilite conform contractelor sau conform planului de reorganizare, pe baza unui raport de evaluare, cu parcurgerea procedurii prevăzute de art. 61;

4. prelungirea datei scadenței, precum și modificarea ratei dobânzii, a penalității sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligațiilor sale.

Se poate observa că, pe de o parte, însuși legiuitorul prevede situații în care, prin planul de reorganizare, titularii creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință sunt prevăzuți a fi îndestulați cu o despăgubire in integrum (măsura prevăzută la lit. G).

Dar, pe de altă parte, sunt prevăzute situații în care, prin planul de reorganizare, titularii creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință suportă, independent de voința lor, o reducere a creanței și/sau o reducere ori eliminare a accesoriilor care o însoțesc, o reducere a garanțiilor, o reeșalonare a plăților în defavoarea creditorului (măsurile prevăzute la lit. E, F, H). Prin raportare la modalitățile de votare a planului de reorganizare prevăzute de art. 139 din Legea nr. 85/2014, creditorii titulari ai unei creanțe care beneficiază de o cauză de preferință vor fi incluși în categoria creanțelor defavorizate, astfel cum sunt definite la art. 5 pct. 16 din Legea insolvenței^[11].

În consecință, chiar dacă titularii creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință au dreptul de a-și recupera creanța în întregime asupra bunului afectat lor în garanție reală, în exclusivitate, adică cu excluderea celorlalți creditori din procedură, tocmai în considerarea dreptului de preferință constituit asupra unui bun din averea debitorului, planul de reorganizare reglementat prin legea insolvenței se dovedește a fi un mijloc legal prin care se aduce atingere însuși dreptului de proprietate, în pofida caracterului inviolabil de care se bucură acesta.

Mecanismul instituit în vederea votării planului de reorganizare este independent de voința creditorilor titulari care beneficiază de o cauză de preferință. Acesta este motivul pentru care, anterior votării planului de reorganizare, legea insolvenței nu face vorbire de necesitatea formulării vreunei cereri de către titularul creanței în vederea recunoașterii accesoriilor creanței beneficiare a unei cauze de preferință, dat fiind că acestea nu curg de drept după data deschiderii procedurii, ci numai în măsura în care sunt cerute de titularul creanței.

Ca urmare a votării planului de reorganizare, este necesară confirmarea acestuia, prin sentință, de către judecătorul-sindic. Și în această situație, confirmarea planului de reorganizare nu semnifică renunțarea titularului creanței care beneficiază de o cauză de preferință la accesoriile creanței sale, ci doar validează legalitatea și viabilitatea planului de reorganizare votat de creditori, pe categorii de creanțe. În acest sens, art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 stabilește în mod expres: „creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan”.

În practica judiciară^[12] s-a decis, într-o speță, că „cât privește invocatele dispoziții ale art. 133 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de la început trebuie subliniat că textul prevede că pot fi purtătoare de dobânzi și alte accesorii creanțele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv al creanțelor, ceea ce consacră caracterul supletiv al prevederii cu consecințele sale, acelea că astfel de creanțe nu sunt, întotdeauna și necondiționat purtătoare de dobânzi și că în cazul în care nu sunt înscrise astfel nu se poate reține sancțiunea prevalată de către apelantă, adică refuzul confirmării planului. Spre aceeași interpretare pledează și faptul că norma citată nu se regăsește printre cele pe care art. 139 alin. (1) teza ultimă le consacră ca fiind condiții pentru confirmarea planului”.

4. Accesoriile creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință în ipoteza valorificării bunului afectat garanției

Valorificarea bunului afectat garanției poate avea loc ca urmare a ridicării suspendării în condițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sau în situația în care planul de reorganizare eșuează și se dispune trecerea la procedura falimentului^[13]. În acest din urmă caz, devin aplicabile dispozițiile art. 140 alin. (1) teza a doua din Legea insolvenței, care dispun că, în cazul intrării în faliment se va reveni la situația stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva debitorului, prevăzut la art. 112 alin. (1), scăzându‑se sumele achitate în timpul planului de reorganizare.

Tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului cuprinde suma, prioritatea și situația fiecărei creanțe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferință. Voința creditorilor, rezultat al materializării caracterului concursual, egalitar și colectiv al procedurii de insolvență, exprimată în votul asupra planului de reorganizare, nu-și mai justifică rațiunea, deoarece șansa de redresare a activității debitorului s-a pierdut. Momentul eșuării planului de reorganizare permite concentrarea tuturor operațiunilor îndeplinite de organele care aplică procedura pe acoperirea pasivului debitorului.

Textul art. 140 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 demonstrează că sentința de confirmare a planului de reorganizare dată de judecătorul-sindic este afectată de modalitatea condiției, respectiv de evenimentul constând în reușita planului de reorganizare, fiind fără niciun efect cu privire la măsurile de implementare practică cuprinse în plan, și de modalitatea termenului extinctiv incert, neavând caracter obligatoriu decât în perioada de implementare directă și efectivă a planului.

În aceste condiții, se vor da eficiență dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 85/2014. Astfel, creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilite prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61.

Norma legală stabilește astfel că creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea corespunzătoare bunului afectat garanției, astfel cum este aceasta apreciată de evaluator, conform Standardelor Internaționale de Evaluare.

Legiuitorul impune o limită maximală valorii rezultate prin evaluare, și anume valoarea (cuantumul) stabilită la nivel contractual, și un prag superior, dat de însăși valoarea bunului supus garanției.

La distribuția prețului bunului afectat de garanție, creditorul titular al unei creanțe care beneficiază de o cauză de preferință va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data valorificării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată.

Aceasta înseamnă că, potrivit legii, pentru creditorul titular al unei creanțe care beneficiază de o cauză de preferință, accesoriile creanței nu sunt „garantate”, respectiv nu beneficiază ele însele de beneficiul preferinței care însoțește creanța, decât în măsura în care ele sunt solicitate. Justificarea acestei soluții decurge din faptul că accesoriile creanței nu curg de drept după data deschiderii procedurii, ci numai în măsura în care vor fi cerute de titularul creanței.

Accesoriile pot fi calculate și sunt datorate numai până la momentul valorificării bunului. Cuantumul total al accesoriilor creanței este determinat în manieră motivată de creditorul garantat, însă administratorul judiciar are obligația de a verifica creanța care beneficiază de o cauză de preferință în ansamblul acesteia, deci și în ceea ce privește accesoriile ei.

Legiuitorul recunoaște creditorilor ale căror creanțe beneficiază de o cauză de preferință dreptul de a-și recupera creanța în întregime (debit și accesorii) asupra bunului afectat lor în garanție reală, în exclusivitate, adică cu excluderea celorlalți creditori din procedură, tocmai în considerarea dreptului de preferință constituit asupra unui bun din averea debitorului, prin raportare la prețul obținut din valorificarea bunului afectat garanției.

5. Concluzii

Grație prerogativelor speciale conferite creditorilor diligenți de legislația civilă, și care se păstrează în procedura insolvenței prin recunoașterea cauzei de preferință instituită asupra bunului, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință se bucură de un regim privilegiat, concretizat într-un ansamblu de avantaje.

Creditorul care beneficiază de o cauză de preferință are dreptul de a fi înscris în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat la valoarea corespunzătoare bunului afectat garanției, astfel cum este aceasta apreciată de evaluator, conform Standardelor Internaționale de Evaluare.

Acest creditor este îndreptățit să calculeze accesorii la creanța garantată cel mult până la data valorificării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată.