Verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive. Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu, de la instanța ierarhic superioară sau completul competent de la ÎCCJ (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

DCC nr. 642/2017

NCPP: art. 207, art. 348 alin. (2); Legea nr. 47/1992: art. 1-3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. A.d), art. 29; Constituția României: art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 23 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4); CEDO: art. 5 parag. 4

În M. Of. nr. 125 din 8 februarie 2018, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 642/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației, verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207”.

Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul respectării Constituției și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) cu privire la accesul liber la justiție și art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală, precum și prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la libertate și la siguranță.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017 (M. Of. nr. 763 din 26 septembrie 2017), în urma analizei constituționalității textului criticat, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul dispozițiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituțională.

Cum sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a avut loc, prin Decizia penală nr. 797 din 4 noiembrie 2016, la o dată anterioară pronunțării și publicării Deciziei nr. 437 din 22 iunie 2017, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce face obiectul prezentului dosar, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă, cu privire la sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Totodată, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016 (M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016), Curtea reține că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire a unei eventuale hotărâri definitive pronunțate, în cauza de față, pe baza textului criticat, ulterior sesizării Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, Curtea respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu privire la sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora, excepție ridicată de Adrian Vlad în Dosarul nr. 21.928/325/2016/a1 al Tribunalului Timiș – Secția penală.