Vătămarea în cazul nulității. Acvirarea a două dosare și critici de nelegalitate. Recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 268/2017

NCPC: art. 27 pct. 7, art. 29, art. 105 alin. (2), art. 150, art. 151, art. 274, art. 302^1, art. 304, art. 312 alin. (1) 

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302^1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Este de reținut, de asemenea, că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză, precum și relatarea situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Distinct de această chestiune, Înalta Curte reamintește că criticile asupra unor elemente ce țin de administrarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de nelegalitate evocat, nu pot fi analizate având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, care prevăd că: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie”.

În speță, subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susținut că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 151 și 129 alin. (5) teza finală C. proc. civ., prin faptul că după închiderea dezbaterilor, ar fi dispus acvirarea a două dosare ale Judecătoriei Cluj-Napoca, prin această măsură fiindu-i vătămate interesele procesuale având în vedere că nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de acestea și să pună concluzii în cunoștință de cauză.

Din examinarea încheierii de amânare a pronunțării din 13 septembrie 2016, rezultă că instanța a apreciat a fi necesară luarea în studiu a dosarelor Judecătoriei Cluj Napoca, dosare cu privire la care ambele părți persoane fizice au invocat autoritatea de lucru judecat.

Mai mult, nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 151 C. proc. civ., în condițiile în care la momentul la care instanța a dispus acvirarea celor două dosare, dezbaterile nu fuseseră închise conform art. 150 C. proc. civ., astfel că recurentul avea posibilitatea să formuleze un punct de vedere referitor la această dispoziție.

În egală măsură, nu poate fi reținută nici vătămarea recurentului, în condițiile în care în ambele dosare menționate, litigiile s-au purtat între aceleași părți, hotărârile fiind deja depuse la dosarul prezentei cauze, fiind deci cunoscute părților și pe cale de consecință, în măsura în care nu s-a demonstrat vătămarea produsă, nu poate fi reținută nici nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește critica referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința primei instanțe, se constată de asemenea a fi nefondată, pentru argumentele ce succed.

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (2) C. proc. civ., recurentul este decăzut din dreptul de a mai invoca o eventuală incompatibilitate a judecătorului fondului.

Astfel, la termenul de judecată din 13 septembrie 2016, recurentul a precizat temeiul de drept al incompatibilității ca fiind dispozițiile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., în raport cu care apreciază că judecătorul fondului ar fi fost incompatibil pentru faptul că a făcut parte din completul de apel al Tribunalului Specializat Cluj care a pronunțat Decizia nr. 567 din 22 iunie 2015.

Or, în raport cu data pronunțării deciziei sus-menționate, în litigiul în care recurentul a fost parte, acesta nu poate susține că nu a avut cunoștință de presupusul caz de incompatibilitate la primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză, respectiv 24 noiembrie 2015.

Totodată, este de reținut că în prezenta cauză, judecătorul fondului s-a limitat la a constata puterea de lucru judecat statuată prin decizia menționată fără a proceda la o nouă analiză a chestiunilor deja dezlegate, ci examinând doar în ce măsură sunt îndeplinite condițiile de excludere a asociaților din societate.

Mai mult, nu poate fi imputată instanței atitudinea procesuală a recurentului care nu a înțeles să facă demersurile legale prevăzute de dispozițiile art. 29 C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reamintește că pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 304 același cod, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

În cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, părților nu li se mai recunoaște, la fel ca în apel, dreptul de a-și exprima nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor, deoarece calea de atac a recursului nu are caracter devolutiv, care să permită reanalizarea situației de fapt ori reaprecierea probatoriului; or, analiza Înaltei Curți este limitată, de însuși conținutul introductiv al art. 304C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de netemeinicie.

În speță, textele legale invocate în dezvoltarea motivelor de recurs au fost doar formal prezentate, fără ca recurentul să aducă, în concret, critici de nelegalitate hotărârii recurate, autorul căii de atac făcând trimitere, în susținere, doar la probe și împrejurări de fapt.

În realitate, criticile acestuia relevă nemulțumirea față de modul de administrare sau interpretare a probelor ori față de modul de soluționare a apelului în raport cu situația de fapt, însă ele nu răspund exigențelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest context, se constată că argumentele recurentului-pârât nu relevă nicio încălcare sau aplicare greșită a legii de natură a conduce la modificarea deciziei recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei civile nr. 772/2016 din 27 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.954,61 lei reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare (filele 51/57).

Sursa informației: www.scj.ro.