Valorificarea acţiunilor obţinute prin titlul de conversie. Aplicarea legii speciale. Recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 2145/2015

NCPC: art. 330⁷ alin. (4), art. 488 pct. 8, art. 493 alin. (6)

Prin instituirea dispoziției conform căreia titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii lor, care nu expiră însă mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea, s-a dat posibilitatea posesorilor acestor titluri (între care și recurentul), să opteze pentru conversia titlurilor de despăgubire ulterior listării acțiunilor la bursă. Astfel, în baza propriei opțiuni asupra momentului conversiei, posesorilor titlurilor de despăgubire li s-a aplicat unul dintre modurile de calcul prevăzute de lege, neputând să se constate în aceste condiții existența vreunei discriminări.

În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la trimiterea de către instanța de apel la considerentele Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale care, în opinia recurentului, nu ar avea legătură cu litigiul de față pentru a înlătura argumentele privind existența discriminării, acestea apar ca fiind nefondate, având în vedere că instanța de apel a făcut trimitere la problema de drept dezlegată de principiu în această decizie de către Curtea Constituțională și anume dacă „instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”, concluzia negativă fiind general valabilă, indiferent de circumstanțele concrete ale unui anumit litigiu în care se solicită constatarea unei discriminări decurgând chiar din dispozițiile unei legi.

Nu este fondată nici susținerea recurentului referitoare la reținerea greșită a incidenței deciziei în interesul Legii nr. 27/2011. Problema de drept ce se ridică în speță, respectiv cea a analizării posibilității de a solicita despăgubiri bănești în justiție în alte condiții și în baza altor temeiuri de drept decât cele deschise de legea specială, a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul Legii nr. 27/2011, decizie care, sub aspect intertemporal, își găsește incidență în procesul în curs de desfășurare, fiind obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330⁷ alin. (4) C. proc. civ. Referitor la problema de drept analizată, instanța supremă a statuat că „acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile”.

În speță, nu pot fi înlăturate dispozițiile legii speciale, întrucât reclamantul a beneficiat de legile speciale de reparație și a urmat calea reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar atribuirea acțiunilor a fost realizată în condițiile acestei legii speciale, ce reprezintă cadrul normativ în temeiul căruia s-a statuat asupra procedurii de plată a despăgubirilor. Or, câtă vreme a fost adoptată o lege specială care prevede mecanismul de plată a despăgubirilor, nu se poate susține, fără a încălca principiul specialia generalibus derogant, că alte temeiuri de drept decât cele deschise de legea specială s-ar putea aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specială. Raționamentul expus în considerentele Deciziei în interesul Legii nr. 27/2011, întemeiat pe principiul aplicării prioritare a legii speciale față de dreptul comun, este aplicabil dată fiind similaritatea problemei de drept în discuție.

Nu în ultimul rând, așa cum s-a reținut prin raportul asupra admisibilității recursului, se observă că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost constantă în a decide că „la momentul emiterii acțiunilor în favoarea reclamanților, creanța deținută împotriva statului în baza titlului de despăgubire a fost realizată integral, și că mecanismul ulterior reprezintă o cu totul altă etapă, în cadrul căreia nu mai există un raport juridic între reclamanți și Statul Român; reclamanții și-au realizat drepturile care decurgeau din calitatea de acționari după regulile specifice acestei calități, vânzarea la bursă făcându-se după regulile pieței de investiții”.

Drept urmare, odată ce s-a constatat în mod legal de instanța de apel că în situația de fapt dedusă judecății dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 (în forma în vigoare la data faptelor reclamate) au fost pe deplin respectate (cu referire specială la art. 18⁷ din Titlul VII, normă în prezent abrogată – prin Legea nr. 165/2013), recurentul-reclamant neindicând în concret vreun alt text din conținutul acestui act normativ care sa garanteze destinatarilor legii, printr-o prevedere expresă, însăși valorificarea acțiunilor obținute prin titlul de conversie întocmai la valoarea nominală (prin derogare de la regula cererii și ofertei ce guvernează piața bursieră), Înalta Curte va înlătura ca nefondate și motivele de recurs dezvoltate pe temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., dată fiind și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în cauze similare, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca vădit nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.