„Ultima redută, cultura”. Interviu cu Carmen Croitoru, managerul Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală

6 aug. 2021
2 voturi, medie: 3,00 din 52 voturi, medie: 3,00 din 52 voturi, medie: 3,00 din 52 voturi, medie: 3,00 din 52 voturi, medie: 3,00 din 5 (2 votes, average: 3,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 593
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Când căutăm să vorbim despre cultură, vorbim despre noi. Cultura vindecă, cultura ridică stavile, cultura dezrobește inimile oamenilor. Cultura este cea mai bună apărare a unui popor. La vremi de restriște, cultura e platoșă pentru toți de-un neam și tot ea aduce libertatea chiar și în cea mai neagră temniță.

Cultura e prezentă oriunde, bunăoară și în viața omului simplu, fără prea multă carte, dintr-un cătun uitat de lume. Cultura e prezentă acolo, în felul în care își înalță casele din trunchiuri de stejar, după cum se îmbracă, își așază lucrurile în ogradă și își orânduiește muncile câmpului ori își îndrumă fiii, după cum salută pe uliță fiece trecător, chiar de nu-l cunoaște, după cum ține capul sus și nu îl coboară decât pentru a spune rugăciunea la masă și la apus, când se pregătește de culcare.

Inteligența artificială în materie penală

Cultura e aripa cu care ne învelește Dumnezeu pentru a ști că suntem de-ai Lui. Cultura ar putea salva într-o zi lumea. Ea este tot ce rămâne când un popor dispare. Și de ne întrebăm câteodată pe noi, românii, ce ne-a ținut ca neam, răspunsul l-am putea găsi tot în cultură. Acolo, în cântărirea culturii naționale, este adevărul despre acest popor, pe care îl cunoaștem atât de puțin. Despre cultură și despre români, în Anul Centenarului, am vorbit cu Carmen Croitoru, directorul Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC).

Legal Point: Doamnă director, vă mulțumim pentru primirea pe care ne-ați făcut-o la institutul pe care-l conduceți – Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC).

Carmen Croitoru: Da, sună prost, așa, ca o echipă de fotbal, dar noi încercăm să promovăm brandul Culturadata – site-ul nostru, care ne reprezintă mai bine și înseamnă același lucru în toate limbile.

Legal Point: Spuneți-ne mai multe despre acțiunile, activitățile pe care le generează institutul, publicațiile dumneavoastră…

Carmen Croitoru: Acesta e un subiect pentru toată ziua, dar o să încerc să fiu cât se poate de succintă. În 2014 am preluat o entitate creată printr-o comasare; dar care nu se făcuse în fapt. Era o comasare teoretică, între un centru de formare profesională și un centru de cercetare, căruia i-au spus, pretențios, „institut”. El însă nu prea era institut… Când am început mandatul de management erau două echipe care stăteau în două sedii diferite, aveau probleme de comunicare, nu se făcuse nicio cercetare și nu aveau angajat niciun cercetător. Adică institut de cercetare fără niciun cercetător… un fel de unicorn… Am început niște negocieri cu Ministerul Culturii, autoritatea sub egida căreia funcționează acest institut, și am încercat să facem ca titlul să devină o instituție.

Legal Point: Doar în 3 ani ați reușit? Cât a durat?

Carmen Croitoru: În 3 ani l-am pus pe picioare. A fost o nebunie. În 3 ani l-am făcut să funcționeze, am dezgropat toate cercetările, care erau de valoare, dar pe care nu le știa nimeni; stăteau în sertare. Am scos studiile cele mai recente, le-am publicat, am generat cercetări noi și am început să publicăm în fiecare an Barometrul de Consum Cultural. Din 2014, n-am ratat niciun an de studiu de consum cultural. Cu timpul, oamenii au început să fie mai atenți la ce înseamnă aceste cifre.

Totodată, am început să construim baze de date specifice domeniului, pentru că se ajunsese ca, în 2014, Ministerul Culturii să nu dețină situații generale despre Cultură, la nivel național. Toate datele, puține și disparate, erau restrânse la nivelul instituțiilor din subordine. Adică doar despre aproximativ 45 de instituții. Tot cam pe atunci ne-am apucat să construim platforme de colectare de date de la instituții, pentru că pe anumite segmente datele sunt extrem de deficitare. Suntem încă, la nivel de raportare internațională, pe ultimele locuri la anumite segmente, dar parte din rapoarte conțin cifre parțiale. În momentul în care, metodologic, vom produce aceiași indicatori, s-ar putea să nu ne mai regăsim pe ultimele locuri în raportările Eurostat.

Legal Point: În toate cercetările ați descoperit că Eurostatul nu redă neapărat date fidele?

Carmen Croitoru: Nu, în principiu e o problemă metodologică. Adică, în vreme ce, de exemplu, statistica culturală franceză înglobează, în raportare statistică pe cultură, media, arhivele, arhitectura, publicitatea, la noi, acești indicatori, pentru că țin de activitatea altor ministere, nu se raportează la cultură. Unele dintre activitățile turistice sunt, de asemenea, raportate la capitolul Cultură. E într-un fel logic, pentru că domeniul cultural potențează anumite activități economice și intersectează multe dintre activitățile educaționale, turistice sau de cercetare. Granițele unor domenii nu mai sunt atât de stricte. Ministerul Culturii are multe în comun cu cel al Turismului și cu cel al Educației, cu cel al Comunicațiilor sau al Dezvoltării Regionale – ceea ce ar presupune niște strategii transversale. Aceste strategii transversale pot fi un subiect în cadrul politicilor și strategiilor culturii – pentru care tot Institutul are obligația de a construi fundamentările teoretice. Analizele și statisticile culturale reprezintă baza pentru niște construcții strategice credibile. Din acest punct de vedere, avem în Institutul Național de Statistică un sprijin constant pentru îmbunătățirea datelor și indicatorilor. Uneori nu este prea simplu, pentru că mecanismele de colectare și regulile lor sunt extrem de complexe. Din acest an, am început construcția indicatorilor UNESCO, care propun abordări combinate de date despre infrastructura culturală, cu date economice și date de participare culturală.

Legal Point: Practic, sunteți parteneri, în acest moment, cu Institutul Național de Statistică.

Carmen Croitoru: E un work in progress. Nu se poate compara un institut mititel, care face studii de consum și participare culturală, cu un Institut Național de Statistică ce colectează mii de date din întreg teritoriul. Parte din datele pe care le folosim în analize de tipul „Vitalitatea Culturală a orașelor” le obținem de la statistica oficială, altele, mai ales acelea mai nuanțate, care nu fac obiectul lor de interes, le colectăm prin forțe proprii. Mesajul pe care îl transmitem prin toate studiile și activitățile noastre este acela că ar fi o greșeală să considerăm domeniul culturii delimitat doar de formele manifeste de artă, un domeniu închis.

Videoconferința regională de insolvență Buzău

Legal Point: Sau care e unidirecțional.

Carmen Croitoru: În acest moment, conform definițiilor europene, cultura se regăsește în toate activitățile umane, fiind direct legată de gradul de civilitate al unei societăți. Eu cred că totul are legătură cu domeniul culturii, iar ceea ce ni se întâmplă acum e o consecință a unei probleme culturale neglijate. Cultura permeabilizează toate palierele – și economice, și sociale. Și, în mod direct sau indirect, potențează economia, educă orice tip de consum și modelează ofertele.

Există în acest moment două ministere fundamentale care se ocupă de cetățeni: Educația, care îi formează într-o primă fază, iar de acolo îi preia Cultura. Fără resursă umană educată și inteligentă nu faci nimic; în niciun domeniu. Așa că întrebarea „La ce folosește cultura?” ar trebui să dispară o dată pentru totdeauna din spațiul public. Poate că ar trebui ca politicienii să fie mai prudenți atunci când dimensionează (observați că nu am spus „acordă”!) bugetele celor două ministere care se ocupă de singura resursă fără de care nu poate funcționa niciun domeniu – resursa umană. Deocamdată ne aflăm în epoca Ministerului Culturii, care ar trebui să educe cetățeni activi responsabili cu cel mai mic buget comparativ cu celelalte ministere…

Legal Point: Care au fost cele mai mari obstacole în ceea ce ați reușit în acești 4 ani? Unde erau să se blocheze niște lucruri? Care au fost lucrurile cel mai greu de depășit?

Carmen Croitoru: Lucrul cel mai complicat este să te descurci într-un hățiș în care regulile administrative și legile sunt pentru domeniul bugetar comun, de ghișeu. Administrația publică este în general făcută pentru serviciul public de ghișeu. Cultura nu e un serviciu de ghișeu. Cultura este un domeniu în care ne aflăm tot timpul într-o condiție de ofertă, niciodată în condiție de cerere, iar balanța nu se poate echilibra. Un stat social, care-și asumă că vrea cetățeni civilizați, oferă cultură. Le oferă posibilitatea să se rafineze prin cultură. Să crească și să se dezvolte cetățenește. Iar rezultatele acestor intervenții se văd în timp îndelungat. Adică trebuie să fim conștienți că ceea ce avem acum în materie de cetățeni, alfabetizați sau nealfabetizați – legislativ, administrativ și social –, este rezultatul a ceea ce am făcut acum 20 ani. În entuziasmul revoluționar, am aruncat peste gard obiceiurile rele, dar, cu tot cu obiceiurile bune, și puținele normative de sistem. Ne-am aruncat cu capul înainte într-o libertate fără reguli și ne-am trezit în câmp… Și, din păcate, toată povestea pleacă de la un cadru de reglementare pe care nu l-am construit corect. Adică nu l-am construit deloc. În cultură noi avem un amestec de legi speciale care suprareglementează pe verticală organizarea și funcționarea unor instituții, dar nu avem o lege de sistem sau clasificări elementare.

Legal Point: Credeți că ați putea reuși, prin lucrurile pe care le faceți, să schimbați niște lucruri, o mentalitate?

Carmen Croitoru: Ce pot eu să fac de la nivelul Institutului și cât ne țin pe noi puterile, că aici suntem o adunătură mică de oameni dedicați subiectului, este să le arătăm oamenilor, cu cifre, că ar fi momentul să ne luăm în serios pe subiectul acesta. Ca să nu ne trezim într-o societate dezorientată și fără valori.

Legal Point: Sau chiar într-un vid, poate.

Carmen Croitoru: Nu știu dacă vid… dar pauperitatea culturală atrage comportamente asociale și creează premisele dezvoltării infracționalității. Un astfel de fenomen se manifestă deja prin vandalizarea sistematică a patrimoniului imobil și a monumentelor de for public.

La rândul lor, produsele culturale, indiferent de natura lor, se degradează în lipsa aprecierii. Produsele culturale cresc prin consum. Dacă consumul e de slabă calitate, și produsele se distorsionează, încercând să placă cu orice preț. Nu poți consuma ceea ce nu înțelegi. Iar consumatorii de cultură de azi nu mai au coduri de citire, nu mai au referințe culturale elementare.

Degeaba ne facem iluzii că avem artiști mari. Artiștii mari nu vor mai avea pentru cine crea. Clivajul va elitiza cultura, iar de aici până la izgonirea ei din cetate nu mai e decât un pas.

Legal Point: Care ar putea fi factorii care ar contribui la această schimbare pe care v-o doriți, ținând cont de lucrurile pe care le-ați constatat în cercetările dumneavoastră?

Carmen Croitoru: În primul rând, e o decizie politică, să nu ne facem că nu vedem. E o decizie politică simplă: vrem sau nu vrem cetățeni și orașe civilizate, comportament comunitar asumat, urban sau rural.

Legal Point: Cred că niciun politician n-ar răspunde că nu vrea.

Carmen Croitoru: Una e să zici că vrei, și alta e să și faci ceva. Mulți politicieni sunt poate de bună intenție, dar lipsa de pregătire, adică lipsa de cultură, îi aruncă în atitudini-capcană. Unii se consideră repere de competență (deși nu au nicio acoperire de experiență sau educație formală) pur și simplu pentru că au fost numiți, alții sunt înghițiți de administrație și paralizează în indecizie, alții devin niște mici dictatori la locul de muncă, suspicioși și cu inițiative de-a dreptul năstrușnice… în fine, lista e lungă… Părerea mea este că avem și o problemă de urbanism ca mod de viață. Nu prea suntem urbani în comportament și nu ne asumăm spațiul public ca fiind al nostru. Orașul e undeva după gardul propriu, în spatele ușii încuiate a apartamentului, la o distanță ostilă de sufletul nostru.

La asta am putea adăuga un delay de civilizație, pe care ne facem că nu-l observăm. Ne supărăm și tratăm emoțional lucruri care au, de fapt, o soluție tehnică. Legile, normele și regulile ne deranjează, dacă nu ne convin, iar unii dintre noi încercăm să intervenim să ni se potrivească, pe persoană fizică… În domeniul culturii noi avem câteva legi speciale, care, după ce că abia, abia rezolvă niște probleme de cadru de reglementare, nu sunt respectate. Cum să avansăm?

Legal Point: Barometrul de Consum Cultural este principala publicație a dumneavoastră?

Carmen Croitoru: Da, e cea mai bună și cea mai importantă publicație și apare în fiecare primăvară. E făcută pe modelul Eurobarometrului. Avem, de asemenea, ca modele de bune practici publicațiile pe care Ministerul Culturii din Franța le face sub denumirea de Chiffre Clé – poate știți publicația –, în care încercăm să determinăm anumite particularități care reies din analizele datelor. Ceea ce are Barometrul nostru în plus și care îl face comprehensibil atât pentru profesioniști, cât și pentru public este partea de interpretare teoretică, în care de obicei aducem în discuție ipoteze și teorii sociologice legate de consumul de cultură sau teorii din cercetarea culturală aplicată. În principiu, Barometrul măsoară ce anume din oferta publică sau privată de cultură ajunge la comunități sau indivizi și cum reacționează ei. Ne ferim și ne vom feri întotdeauna să cerem publicului să își dea cu părerea sau să sugereze conținuturi culturale. Asta ar fi o greșeală, fiindcă publicul nu are obligația de a suplini o competență pe care oamenii de cultură o obțin într-un lung și complex proces de pregătire.

Asta e treaba profesioniștilor indiferent de domeniul sau de natura organizației. În România avem o rețea de instituții publice de toate categoriile (biblioteci, teatre, muzee, spații de expoziție, filarmonici, opere, instituții muzicale), care ajunge cam la 12.000 de instituții publice, în toată țara. La această cifră nu sunt adunate încă toate așezămintele culturale de tipul – case de cultură, centre culturale, cămine culturale, centre de cultură tradițională, centre etnografice, școli populare de artă etc. Când le adunăm, sunt foarte multe. Sincer, nici nu cred că mai există în Europa o rețea atât de vastă de instituții publice subvenționate. În principiu, oferta publică acoperă mai mult de 90% din consum la nivel național.

Legal Point: Ce muncă stă în spatele acestui Barometru pe care-l publicați anual?

Carmen Croitoru: E o cercetare care durează aproape un an de zile cu totul. Pentru că în fiecare an trebuie să pregătim subiectele, să verificăm temele pentru chestionare, să facem selecția și, după caz, pregătirea operatorilor, să pregătim colectarea de date, să verificăm chestionarele, să facem analizele datelor. În a doua etapă urmează interpretările și rapoartele de cercetare care conțin întotdeauna o bază teoretică, întrucât considerăm că e obligatoriu să le dăm oamenilor și niște interpretări. Unele publicații similare din străinătate se limitează la prezentarea cifrelor. În România ahtiată după știri apocaliptice nu vrem să lăsăm tabele sau grafice fără explicații. Chiar și așa, unii se reped să citească extremele ca pe cifre absolute, deși noi explicăm de fiecare dată că datele unui studiu sunt un fel de instantanee și că, în mod normal, cifrele se citesc în succesiune pe mai mulți ani. Uneori cifrele nu reprezintă o situație normală, se întâmplă să fie mai mari sau mai mici, doar pentru că au fost colectate într-o anumită perioadă sau pentru că s-a vorbit mai mult în media despre un subiect. O singură măsurătoare nu ajunge…

Legal Point: Da, nereprezentativ.

Carmen Croitoru: Cifrele întotdeauna trebuie văzute în comparație cu alte cifre colectate în același fel. Altfel n-au nicio valoare.

Legal Point: Ați constatat diferențe importante, în acești 4 ani de când editați Barometrul, la categoriile pe care le analizați?

Carmen Croitoru: O constatare pe care pot s-o spun – și nu-mi place că trebuie s-o spun – este o scădere a consumului cultural de calitate; nu de cantitate, ci de calitate. În sensul în care, da, sunt mai mulți interesați de formele de artă contemporană, dar produsele trebuie să fie joase ca ei să acceadă. Ceea ce înseamnă că nu avem o educație culturală corespunzătoare.

Legal Point: Ca destinatarul să poată absorbi…

Carmen Croitoru: Destinatarul are nevoie de coduri de descifrare pentru o receptare corectă. Un orizont de așteptare necultivat sau nepregătit este ca și cum ai arăta pete de culoare unor copii de 3 ani. Obții cel mult o impresie emoțională.

Legal Point: Avem în față Barometrul din 2017. Care ar fi cifrele care ar trebui să ne atragă atenția?

Carmen Croitoru: Păi vedeți și dumneavoastră. În 2017, când am făcut sumarul de subiecte de sondaj pentru 2018, știind că urmează un an cu Centenarul și Anul European al Patrimoniului, am construit o anchetă mai ales pe aceste subiecte. Ne-a și interesat sincer să vedem cam ce așteptări au oamenii de la Centenar pentru a oferi Ministerului Culturii o bază de acțiune și selecție de evenimente sau teme. Din păcate, datorită faptului că în spațiul public nu s-a vorbit deloc despre aceste lucruri cu un an înainte, orizonturile de așteptare nu erau în niciun fel pregătite. Pentru că spațiul public a fost ocupat de toate prostiile, în afară de lucrurile importante, oamenii nu știau nimic despre Centenar. Mai mult de jumătate dintre respondenți – că n-am chestionat toți românii! – habar n-aveau ce înseamnă Centenarul. N-aveau niciun reper de cum s-a făcut asta în altă țară sau cum ar fi frumos să sărbătorească o națiune asta. Nici autoritățile nu și-au pus în niciun fel problema asta. Măcar să se fi informat cum s-a făcut în alte țări din vecinătatea României, pentru că perioada este plină de date aniversare centenare. La noi se discuta aprins ce făcea politicianul X sau Y… Anul 2018 i-a surprins pe unii ca prima ninsoare… Așa că ne-am repezit să facem zgomot – manifestări tradiționale de piață publică… De cealaltă parte, respondenții au răspuns și ei ce credeau că se aștepta de la ei: parade militare. Probabil în amintirea lui 23 august… în fine, nu oamenii sunt vinovați că n-au știut, ci cei care ar fi avut datoria publică de a onora momentul… Da, a început o campanie pe Facebook – frumoasă, cu filmulețe: ne iubim România… Circulă peste tot. Dar mesajul e minimalist și destul de primitiv, fiindcă face apel la un fel de mândrie naționalistă. În mod paradoxal, filmulețele sunt făcute ca pentru o categorie de vârstă care nu are acces pe internet, deoarece segmentul de vârstă 60+ nu se uită pe internet.

Legal Point: Cum are acces românul la cultură conform analizelor dumneavoastră – în print, în online, la spectacole?

Carmen Croitoru: Ca omul să aibă acces la cultură, trebuie să aibă infrastructură; să existe un loc. Omul e obișnuit să i se dea cultură dintr-o sursă credibilă, profesionistă. El nu-și va căuta niciodată cultură din proprie inițiativă, pentru simplul motiv că nu există nevoi culturale preformulate, ci doar cele induse. Pentru ca oamenii să aibă acces trebuie îndeplinite câteva condiții minimale legate de distanță convenabilă, de mesaje atractive (să nu uităm că facem apel la timpul liber al consumatorului!), de informație minimală, de un preț simbolic pe măsura posibilităților etc. Formele de consum sunt diferite de la un produs la altul: unele produse pot fi consumate individual în spațiul domestic (cartea, muzica, filmele pe net), altele necesită deplasarea la locul prezentării (muzeele, expozițiile), altele adaugă la consumul colectiv și o anumită oră (spectacolele de toate genurile). Fiecare tip de produs are consumatorul lui care îl preferă, dar de cele mai multe ori consumatorul de muzeu merge și la concerte de muzică clasică sau la teatru, cititorii de cărți merg și ei la teatru și la film, nu există consum exclusivist. Din păcate, bazinul nu e foarte mare… dar, din punctul acesta de vedere, suntem proporțional cam în limita mediilor europene de consum.

Firește, tinerii se orientează pe suporturile preferate online, dar e mai mult o problemă de timp liber decât de preferințe.

„Cultura nu e un serviciu de ghișeu. Cultura este un domeniu în care ne aflăm tot timpul într-o condiție de ofertă, niciodată în condiție de cerere, iar balanța nu se poate echilibra. Un stat social, care-și asumă că vrea cetățeni civilizați, oferă cultură”.

Legal Point: Tot ce înseamnă vizual la publicațiile dumneavoastră – de la sigle până la conținut – arată excelent. Ați beneficiat de fonduri europene? De regulă, aici am văzut o uniformizare, o identitate vizuală.

Carmen Croitoru: Nu, nu, nu. E o chestiune de gust. Cărțile de statistică nu trebuie să fie urâte. Iar o uniformitate de stil le face recognoscibile între alte publicații. În plus, avem la Institut un coordonator de publicații extrem de pretențios (Bogdan Pălici), care conduce o mică echipă de oameni tineri, educați și talentați. În străinătate, să știți că au un succes nebun cărțile noastre. Au formatul și grafica ideale pentru a se citi bine cifrele. Cineva mi-a reproșat odată că sunt prea colorate. Nu înțeleg de ce ar trebui să fie triste?! Mai ales că cifrele nu sunt totdeauna vesele… Oricum ne-am propus să le facem plăcute și să aibă personalitate, și se pare că am reușit.

Legal Point: Care este nivelul la care se situează România, comparativ cu alte țări la nivel internațional, din punct de vedere al accesului la cultură, al absorbției de cultură?

Carmen Croitoru: E greu de dat, așa, un diagnostic generalist. Teoretic, nu stăm atât de rău pe cât credem. În schimb, ar trebui să facem niște analize mai rafinate, ca să ne dăm seama cum stăm exact. Or, aceste analize rafinate se fac în timp și pe chestionare mari. Nu putem face decât alături de Institutul Național de Statistică astfel de analize.

Legal Point: Care ar fi instituțiile care ar trebui să contribuie la schimbarea lucrurilor și cum vă raportați dumneavoastră la ele? Cum reușiți să influențați, să încercați să stabiliți niște direcții, un cadru de colaborare cu ele, ca lucrurile să meargă spre bine?

Carmen Croitoru: Noi nu ne-am propus să influențăm, ci, dimpotrivă, să arătăm niște realități. Cercetările noastre, păzite atent de șefa de la Compartimentul Cercetare, dr. Anda Becuț Marinescu, sunt cât se poate de obiective. Chiar atunci când rezultatele nu sunt pe măsura dorințelor sau așteptărilor noastre. Cei mai importanți factori de interes sunt autoritățile, în primul rând Ministerul Culturii și Identității Naționale (of! am o problemă conceptuală cu denumirea asta pompoasă, deoarece cultura este identitate națională!), apoi urmează autoritățile locale, mai greu de abordat datorită interesului lor scăzut pentru subiect, orice tip de instituții publice de cultură și, nu în ultimul rând, profesioniștii domeniului. Aceste instituții ar trebui să dea o mai mare importanță cercetării în general. Pentru că cercetarea este punctul de pornire a ceea ce facem. Orice inițiativă sau direcție ar trebui verificată și validată prin cercetare. Ar fi nevoie, de asemenea, de mai multe analize. Dar aici e ca la management: înainte să faci ceva, mai trebuie să faci ceva. Deci să facem o analiză, să vedem unde suntem. Eu visez la un Recensământ cultural. Ar fi bine să știm ce resurse avem, ca să știm ce trebuie să facem. Cultura nu înseamnă manifestări culturale. Manifestările sunt o consecință a operaționalizării unor concepte. Cultura are un caracter normativ și instituie valori pe care trebuie să le cunoaștem. Dacă nu știm care sunt valorile istorice și contemporane ale românilor, o să facem manifestări aiuristice încă 100 de ani.

Legal Point: Există o experiență a unui asemenea recensământ cultural la nivel internațional?

Carmen Croitoru: Există. Dar unele țări au făcut asta de mult. E un pic ciudat pentru că, de fapt, aceste date și situații au existat. Doar că „s-au pierdut”… urăsc impersonalul acesta fatalist mioritic…

Legal Point: Pentru că Legal Point vine din zona juridică, aș vrea să vă întreb despre cadrul legislativ în care vă desfășurați activitatea. Cum sunt legile?

Carmen Croitoru: Mai mult sau mai puțin, tot ce am spus până acum are un punct de pornire care înseamnă cadru legislativ. Cadrul legislativ în cultură este deficitar, e sărac, lipsesc paliere importante. Pentru că, după ’90, s-au aruncat peste bord toate regulile jocului.

„Cultura nu înseamnă manifestări culturale. Manifestările sunt o consecință a operaționalizării unor concepte. Cultura are un caracter normativ și instituie valori pe care trebuie să le cunoaștem. Dacă nu știm care sunt valorile istorice și contemporane ale românilor, o să facem manifestări aiuristice încă 100 de ani”.

Legal Point: Erau comuniste…

Carmen Croitoru: Erau comuniste, rele, nu ne plăceau, dar le-am aruncat și nu s-au făcut altele mai bune. Acesta este motivul pentru care în momentul de față este foarte greu de reglementat prestația artiștilor profesioniști angajați în instituții publice. Nu știi cum să măsori performanța și nici nu o poți premia sau sancționa atunci când nu se face. Salarizarea se face pe criterii de vechime. O nenorocire nu numai pentru artiști, ci și pentru toate categoriile de profesioniști care lucrează în cultură. Talentometrul nu s-a inventat… Deci e foarte complicat.

Revin. După ’90 s-au apucat de făcut legi utilizatorii direcți. S-au făcut niște legi speciale aproape, pentru fiecare tip de instituție culturală, dar fără o corelare între ele. Aceste construcții s-au făcut în lipsa unei legi de sistem, în care să se spună la ce folosește cultura, cât de importantă este, unde trebuie acționat, care sunt domeniile, o clasificare pe tipuri de instituții…

Noi avem o clasificare extrem de teoretică, pe categorii de instituții – naționale, județene și locale. Nu există însă nicio definiție juridică pentru ele, doar diferențe vagi de subordonare administrativă. Mai am un exemplu, în aceste legi apare foarte des termenul „specialiști”. Nimeni n-a definit amărâții ăia de specialiști, deși înțelesul în fiecare dintre legile culturii este altul… Nu avem o lege care să opereze pe orizontală în zona culturii, cu excepția legii managementului, pe care o înjură oricum toată lumea – e cea mai urâtă dintre legi, pentru că obligă la un act de administrare și raportare și pentru că obligă (atât cât poate, după ce a fost modificată de vreo nouă ori!) la administrare rațională, limitează mandatul directorilor și elimină numirea politică. Cât se poate…

În orice caz, legea managementului nu poate rezolva toate problemele culturii și nici nu a avut această pretenție. Ea ar fi trebuit susținută cu reglementări corelative în tot sistemul culturii. Dar de vreo zece nu s-a mai făcut nicio lege nouă în domeniul nostru. Doar cârpeli și adăugiri. Inițiativa pentru un Cod al Patrimoniului, foarte bună, de altfel, a leșinat într-un sertar.

Legal Point: Care sunt instituțiile, entitățile cu care lucrați cel mai bine în implementarea lucrurilor pe care le desfășurați?

Carmen Croitoru: Lucrăm aproape cu toate instituțiile publice de cultură. Cu Ministerul Culturii, care este și autoritatea căreia ne subordonăm, avem câteodată funcție de ministru, un „mariaj” foarte complicat… Uneori ne ajută, dar de multe ori ne pune bețe în roate, controlând ce nu ar fi nevoie sau punând presiune pe bugetele și așa subțirele. Unele echipe de conducere au făcut și abuzuri consistente, la limita legii, confundând subordonarea administrativă cu un fel de vasalitate necondiționată. Mă rog, dar timpul a mai rezolvat unele lucruri. În principiu, INCFC este o instituție cu un profil destul de special, foarte utilă Ministerului pentru cele câteva activități esențiale care fac servicii întregului sistem – cercetarea specializată, formarea profesională, fundamentarea strategiilor, livrarea de situații și date statistice agregate etc.

Legal Point: Funcționați sub autoritatea Ministerului?

Carmen Croitoru: Funcționăm sub autoritatea Ministerului, iar uneori chiar Ministerul ne încurcă. Se întâmplă. Nu o face intenționat, ci pur și simplu pentru că Ministerul este, la rândul lui, doborât de sistemul de administrație publică.

Fiind organ de administrare centrală, trebuie să bifeze tabele. Și în momentul în care bifezi tabele, în loc să faci indicatori adecvați de performanță, îți contrazici propriile obiective și se produce o fractură logică. Poate că Ministerul n-ar trebui să administreze instituțiile, ar trebui să facă un cadru coerent de reglementare, să elaboreze politici, să elaboreze strategii, direcții de acțiune, să se ocupe de marile proiecte… Adică să fie un minister de linie. Deocamdată este foarte ocupat cu administrarea instituțiilor.

Legal Point: Ce ar trebui să se schimbe – revenind la acest cadru legislativ? Care ar fi legile cele mai importante de care aveți foarte mare nevoie?

Carmen Croitoru: Probabil că în scurtă vreme oamenii se vor lămuri că trebuie să facă urgent o reconsiderare și să încerce să construiască o lege de sistem, în care problemele și definițiile să se pună corect și să se facă clasificările absolut necesare pentru diferențierea instituțiilor. Când zic lege de sistem nu mă gândesc neapărat la o lege organică, ci mă gândesc la o lege care să statueze specificitatea culturii și să ia în calcul variabilitatea produselor, care să oblige toate autoritățile să respecte aceleași reguli în materie de acces la cultură, care să poată decupla cultura de sistemul administrației de ghișeu, mai ales acolo unde devine complet ilogic și contraproductiv.

Legal Point: Vă mulțumesc mult de tot. Sper să putem detalia și alte lucruri în cadrul lansării noastre.

* Este extras din Revista Legal Point nr. 1/2018.

„Ultima redută, cultura”. Interviu cu Carmen Croitoru, managerul Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală was last modified: august 6th, 2021 by Carmen Croitoru

Vă recomandăm:

Despre autor:

Carmen Croitoru

Carmen Croitoru

Este conferențiar universitar doctor și directorul general al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter