Trecerea frauduloasă a frontierei. Punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 414/2021

L. nr. 302/2004: art. 97 alin. (1), art. 99 alin. (2) lit. e), art. 104 alin. (11); NCPP: art. 275 alin. (2)

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Ungaria, au emis, la data de 17. II.2021, în Dosarul de referință nr. x/2021/2, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare preventivă se întemeiază pe hotărârea Judecătorului de Instrucție din cadrul Tribunalului districtual din Nyirbator, Ungaria, în Dosarul nr. x/2021/2.

Prin această hotărâre persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu imigranți ilegali, prev. de art. 353 alin. (1) din C. pen. ungar, în raport cu următoarea situație de fapt:

„pe data de 5.01.2021, la ora 17:25, persoana solicitată-inculpat a intrat pe teritoriul Ungariei, în autovehiculul marca x, cu număr de înmatriculare x, condus de suspectul C., apoi, la ora 18:01, pe teritoriul aceleiași țări, au intrat suspecții C. și D., cu autoutilitara marca x, cu număr de înmatriculare x, condusă de suspectul D., care a preluat, pe marginea unei autostrăzi ungare, un număr de 16 imigranți, se pare sirieni, aduși, în mod ilegal, din Serbia, către țările vest-europene, plătind, fiecare, contrabandiștilor sume cuprinse între 4.000 euro și 4.500 euro, iar suspecții din autovehiculul marca x, cu număr de înmatriculare x, care pilota autoutilitara în care erau ascunși migranții, l-au avertizat pe suspectul D. cu privire la prezența organelor de poliție pe traseu. Prin urmare, nu există nicio îndoială că infracțiunea a fost comisă pe teritoriul Ungariei, unde migranții au fost preluați și transportați, în modalitatea expusă, cu autoturismele intrate din România”.

Înalta Curte constată că fapta pentru care se solicită predarea și face obiectul mandatului european de arestare emis de Judecătorul de Instrucție din cadrul Tribunalului districtual din Nyirbator, Ungaria, cu referință la Dosarul nr. x/2021/2, este cuprinsă în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Totodată persoana solicitată a fost audiată de Curtea de Apel la data de 7 aprilie 2021 când a precizat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Ungaria și se prevalează de efectele regulii specialității.

În ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată potrivit căreia în cauză ar fi incident cazul de refuz al predării prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut că persoana solicitată ar fi săvârșit faptele și ar fi exercitat acte materiale în Ungaria, în realitate, actele materiale reținute în sarcina contestatorului ar fi fost efectuate în România.

Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanță, că pentru buna desfășurare a cercetărilor în cauză și a judecății este necesară predarea acesteia către autoritățile judiciare din Ungaria, deoarece activitatea infracțională a fost desfășurată pe teritoriul ungar.

De asemenea, împrejurarea referitoare la existența unui dosar penal instrumentat de autoritățile judiciare din Satu Mare cu privire la trecerea frauduloasă a frontierei dintre România și Ungaria de către contestator nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare sau un temei suficient pentru a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai ușoară. Pe de o parte, potrivit legislației române, trecerea frauduloasă a frontierei de stat este o infracțiune distinctă față de traficul de migranți. Pe de altă parte, din mandatul european de arestare rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată în Ungaria pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu imigranți ilegali, săvârșită pe teritoriul Ungariei. Prin urmare, infracțiunea pentru care persoana solicitată ar putea fi cercetată într-un dosar penal instrumentat de organe judiciare din Satu Mare nu este aceeași cu infracțiunea pentru care aceasta a fost condamnat în Ungaria.

Dispozițiile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la motive de refuz ale executării mandatului european de arestare, vizează exclusiv situația în care persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare și nu situația în care persoana solicitată este urmărită penal, pentru comiterea unei infracțiuni de furt.

Înalta Curte reține, în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 74/F din data de 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021(908/2021).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.