Termenul și cazurile de exercitare a contestației la executare. Respingerea contestației ca tardivă (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 604/2020

NCPP: art. 598 alin. (1)

Examinând contestația la executare formulată de contestatorul G., Curtea a constatat că este inadmisibilă motivat de aceea că acele critici invocate nu se încadrează în temeiurile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației la executare.

Astfel, instanța constată că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația la executare se poate face doar în cazuri strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv:

„a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă aministia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.

Instanța investită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict menționate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. și nu este abilitată să analize în ce mod au fost soluționate pe fondul cauzei solicitările petentului.

Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva celui vizat ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Cu toate acestea, având în vedere temeiurile de fapt invocate de către contestator în susținerea cererii, raportat la dispozitivul deciziei penale nr. 726 din 09.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 628 din 19.06.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 189/28.12.2015 a Judecătoriei Săveni, Curtea a constatat că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu se circumscriu cazurilor invocate de petent în cuprinsul cererii de contestație la executare și care vizează o hotărâre judecătorească având ca obiect cererea de revizuire formulată de acesta și nu hotărârea în baza căreia se află în executarea pedepsei în prezent, mai ales că hotărârea judecătorească de condamnare a fost verificată în toate căile de atac.

Așadar, condamnatul contestator nu a sesizat aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate care să o caracterizeze ca fiind lipsită de previzibilitate, astfel că nu poate susține cu just temei că s-a ivit o nelămurire cu privire la aceasta ori vreo împiedicare la executare sau există vreo cauză de stingere ori micșorare a pedepsei.

Contestația la executare nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel cum au fost sus enunțate, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice. În speță nu s-a făcut vorbire în cererea cu care a fost învestită instanța de judecată despre asemenea situații, neexistând acoperire juridică concretă vizând cazul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. invocat și nici vreunul dintre celelalte reglementate de art. 598 C. proc. pen.

Totodată, Curtea a constatat că, contestația la executare nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel încât prin formularea acesteia nu se poate pronunța o soluție de modificare a dispozițiilor din hotărârea instanței care au intrat în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, analizând dispozițiile invocate de către contestator în cererea de contestație la executare, Curtea a apreciat că nu este incidentă în cauză niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen., nefiind incidente în executarea deciziei penale nr. 726 din 09.09.2019 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 598 și urm. C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 726 din 09 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019.

II. Împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație, condamnatul A., personal, la data de 07 iulie 2020.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că sentința penală nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,i-a fost comunicată condamnatului A. la locul de deținere, respectiv la Penitenciarul Iași la data de 03 martie 2020, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, iar potrivit acestor înscrisuri, contestația putea fi declarată în termen legal până la data de 10 martie 2020.

De altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că sentința pronunțată a rămas definitivă prin necontestare la data de 10 martie 2020.

Așadar, având în vedere cele menționate în înscrisurile aflate la dosar, cu care a fost sesizată instanța, rezultă fără echivoc că, contestația declarată de către contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, este tardiv formulată.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 28 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,fiind tardivă, Înalta Curte, urmează a o respinge ca atare.

Sursa informației: www.scj.ro.