Termenul de revizuire. Cauzele în care încălcarea autorităţii de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu şi din dispozitivul deciziei supuse revizuirii

• NCPC: art. 185 alin. (1) teza a II-a
• NCPC: art. 186 alin. (1)
• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 430 alin. (2)
• NCPC: art. 461 alin. (2)
• NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 511 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 513 alin. (4)

Prin cererea înregistrată la 18 mai 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenții A., B. și C. (decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală fiind preluată de D., moștenitor legal al părții decedate) au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenții au solicitat:

– repunerea părților în termenul de revizuire;

– admiterea revizuirii, urmare a constatării existenței a două hotărâri potrivnice, respectiv decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și sentința civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare;

– anularea decizie penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2148 din 3 noiembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin raportare la chestiunile repunerii în termen, respectiv a tardivității acesteia, Înalta Curte reține următoarele:

În condițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Pe de altă parte, art. 186 alin. (1) C. proc. civ. dispune că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

„Motivul temeinic justificat” invocat de revizuenți drept impediment în formularea revizuirii în termen de o lună de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri – decizia penală nr. 382/A/2020 pronunțată în apel – îl constituie faptul că, întrucât temeiul revizuirii îl reprezintă nesocotirea prin decizia penală a efectului pozitiv al lucrului judecat, astfel cum a fost statuat prin sentința civilă nr. 3387/2003 a Judecătoriei Buftea, momentul de debut al termenului de revizuire trebuie să fie raportat la comunicarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, iar nu la data pronunțării hotărârii.

În opinia revizuenților, interpretarea potrivit căreia termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar curge de la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii este valabilă doar în cazurile în care încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare rezultă din însuși dispozitivul hotărârii supuse revizuirii, având în vedere că numai acesta este disponibil de la pronunțarea hotărârii. În mod excepțional, în cauzele în care încălcarea autorității de lucru judecat rezultă doar din considerentele, nu și din dispozitivul deciziei supuse revizuirii, termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ. începe să curgă de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Susținerea revizuenților nu poate fi primită, față de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 722 din 22 iulie 2021, cu referire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că:

„și înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii.

(…) 22. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.

23. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată privind aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv”.

Așadar, în opinia Curții Constituționale, și atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ceea ce poate fi raportat, într-adevăr, la considerente, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.

În aceste condiții, necunoașterea considerentelor deciziei penale nr. 382/A la data pronunțării sale, când a rămas definitivă, fiind pronunțată în apel, nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce impune respingerea ca nefondată a cererii de repunere în termen.

Cât privește chestiunea tardivității cererii de revizuire, se constată că prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilesc termenul în care poate fi introdusă o cerere de revizuire justificată de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Termenul este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, se invocă pretinsa contrarietate între decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și sentința civilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă irevocabilă prin neapelare. Decizia penală a fost pronunțată în judecarea unui apel, ceea ce înseamnă că hotărârea a rămas definitivă la momentul pronunțării.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost a fost transmisă prin e-mail la 17 mai 2021, astfel încât, față de data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită – decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că cererea de revizuire a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că revizuirea a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca fiind tardiv formulată.

În considerarea argumentelor anterior prezentate, față de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se apreciază că nu se mai impune examinarea cererii de revizuire din perspectiva inadmisibilității căii extraordinare de atac, respectiv dacă cererea precizatoare a fost făcută în termen.

Sursa informației: www.scj.ro.