Taxe vamale, accize, TVA și despăgubiri civile. Excepția tardivității. Cerere de revizuire (NCPC, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1435/2017

NCPC: art. 24, art. 103 alin. (1) și (2), art. 137 alin. (1), art. 298, art. 316, art. 322 pct. 7, art. 323 alin. (2), art. 324 alin. (1) pct. 1; NCPP: art. 453 alin. (2), art. 551 pot. 4; Legea nr. 255/2013: art. 3, art. 103

Se reține că, prin cererea formulată, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, pe considerentul că această hotărâre nu se poate concilia cu dispozițiile Sentinței penale nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, sub aspectul sumelor la a căror plată a fost obligat inculpatul pentru actul material din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010.

În sinteză, revizuentul a invocat faptul că, fiind judecat în Dosarul penal nr. y/59/2011*/al al Curții de Apel Timișoara, în mod nejustificat separat de ceilalți membrii ai presupusului grup infracțional, ce au fost judecați în Dosarul număr X1/59/2011 al Curții de Apel Timișoara, a fost obligat la plata unei sume mai mari decât inculpații judecați în celălalt dosar pentru exact aceleași fapte comise în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010. Totodată, în fiecare dosar în care s-au judecat aceste fapte, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata contravalorii țigărilor, precum și la plata de taxe vamale, accize și TVA, fără a fi instituită, solidaritatea și între cele două dosare, ci doar între cei judecați împreună.

Față de susținerile revizuentului, se constată că, așa cum de altfel a reținut și Curtea de Apel Timișoara, secția penală, revizuentul invocă neconcordanța dintre soluțiile pronunțate în legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei, prin pronunțarea Sentinței penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2017*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de Sentința penală nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, sub aspectul sumelor la a căror plată au fost obligați inculpații din cele două dosare pentru actul material din noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2010.

Prin urmare, cum cererea de revizuire privește modul în care a fost soluționată latura civilă a faptelor penale pentru care a fost condamnat revizuentul, acesta neformulând niciun fel de critică în ceea ce privește soluționarea laturii penale, se reține că, în cauză, sunt incidente prevederile 453 alin. (2) C. proc. pen. în temeiul cărora: „Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerată numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă”.

Se mai reține și faptul că dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. au fost adoptate prin Legea nr. 135/2010, intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 255/2013, de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

În raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 în temeiul cărora: „Legea nouă se aplică, de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare (..)” și de data de 21 martie 2016, la care a fost pronunțată Decizia penală numărul 106 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a rămas definitivă Sentința penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, sunt aplicabile în cauză dispozițiile 453 alin. (2) C. proc. pen., mai sus citate.

Înalta Curte reține și că, în temeiul dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin raportare la data înregistrării dosarului pe rolul instanțelor de judecată, realizată la 26 octombrie 2012, în cauză sunt incidente dispozițiile Codului de procedură civilă adoptat în anul 1865, iar nu cele ale noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 martie 2013.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., adoptat în anul 1865 revine secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, dat fiind faptul că se invocă, prin cererea de revizuire, neconcordanța în legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei penale soluționate prin Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2017*/al, definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de Sentința penală nr. 37 din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. X1/59/2011*/al, definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 19 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. y1/1/2014, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Se reține că, în temeiul dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: „Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la comunicarea hotărârii definitive, iar în cazul în care hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin, (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”.

Se reține că, în temeiul art. 551 pot. 4 C. proc. pen., adoptat prin Legea nr. 135/2010: „Hotărârile primei instanțe rămân definitive (..) la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația”.

Dispozițiile art. 551 pct. 4 C. proc. pen. sunt incidente în speță, dat fiind faptul că prin Decizia penală nr. 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014 a fost modificată Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al numai sub aspectul laturii penale, dar nu și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

În consecință, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., rezultă că, în speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al, a rămas definitivă prin Decizia penală numărul 106 din 21 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul numărul z/1/2014, în raport de această ultimă hotărâre și de data la care a rămas definitivă urmând a aprecia asupra termenului în care a fost promovată, cererea de revizuire ce face obiect al prezentului dosar.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ., având în vedere că hotărârea supusă revizuirii s-a pronunțat la 21 martie 2016, dată la care a rămas definitivă, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii statuate de dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 21 aprilie 2016.

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 10 octombrie 2016, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe cererea de revizuire, (Dosarul nr. x/59/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția penală), așadar, peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții speciale, imperative și de strictă interpretare.

Se reține că, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. (2) În acest din urmă caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurala a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse și văzând și faptul că revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen, în condițiile art. 103 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 106 din 21 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin care a rămas definitivă Sentința penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. y/59/2011*/al.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției tardivității celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 298 și art. 316 C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului cererii de revizuire.

Sursa informației: www.scj.ro.