Tăinuire de obiecte furate. Mandat european de arestare. Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea (NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 951/2017

NCPP: art. 275 alin. (3); Legea nr. 302/2004: art. 84, art. 86, art. 88 alin. (1), art. 98 alin. (1) și (2), art. 102, art. 103, art. 107 alin. (4); Legea nr. 141/2010: art. 28 alin. (3);C. pen. francez: art. 321-3, art. 321-9, art. 321-11, art. 324-2, 2, art. 324-1, AL 1, 132-71, art. 450-1 Al. 2, 450-3, 450-5 

În procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare, reglementată în cap. III al Legii nr. 302/2004, modificată, instanța competentă, sesizată potrivit art. 102 din același act normativ, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în vederea arestării și predării persoanei solicitate.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, având denumirea marginală definiția mandatului european de arestare, la alin. (1) se prevede că, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea, de către un alt stat membru, a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) prevede că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru nr. 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. Legea nr. 190/1 din 18 iulie 2002”.

De asemenea, art. 86 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare, iar art. 103 din Legea nr. 302/2004, prevede procedura de executare a mandatului european de arestare.

În ceea ce privește motivele pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză sau poate refuza executarea mandatului european de arestare, se constată că acestea sunt enumerate în cuprinsul dispozițiilor art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, astfel că, în cazurile reglementate la alin. (1) autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar în cazurile enumerate la alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare.

În cauză, în procedura prevăzută de art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, Curtea de Apel Galați a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în vederea arestării și predării persoanei solicitate A., urmare a emiterii pe numele acesteia, la data de 3 octombrie 2017, a unui mandat european de arestare de către autoritățile judiciare franceze, în vederea efectuării urmăririi penale față de cetățeanul român A. în Dosarul penal nr. x, pentru săvârșirea a 30 de infracțiuni.

În cuprinsul mandatului european de arestare emis la data de 3 octombrie 2017 de Tribunalul de Mare Instanță Besanҫon pe numele persoanei solicitate A. se menționează că infracțiunile pentru care sunt efectuate cercetări penale de către autoritățile judiciare franceze sunt: participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, prevăzute de art. 450-1 Al. 1, Al. 2 C. pen. francez și reprimate prin art. 450-1 Al. 2, 450-3, 450-5 C. pen. francez; spălare agravată – facilitarea în bandă organizată a justificării mincinoase a originii bunurilor sau veniturilor autorului unui delict, prevăzute de art. 324-2, 2, art. 324-1, AL 1, 132-71 C. pen. francez și reprimate prin art. 324-2, Al. 1, 324-3, 324-7, 324-8 C. pen. francez; tăinuire în bandă organizată de bunuri provenind dintr-un delict, prevăzute de art. 321-1, A1. 1, A1. 2, art. 321-2, 2, art. 132-71 C. pen. francez și reprimate prin art. 321-2, A1. 1, art. 321-3, art. 321-9, art. 321-11 C. pen. francez.

De asemenea, se menționează că pedeapsa maximă prevăzută de legislația statului emitent pentru aceste infracțiuni este de 10 ani închisoare.

În ceea ce privește datele și intervalul în care au fost comise faptele pentru care se fac cercetări, precum și descrierea infracțiunilor, sunt de asemenea prezentate în cuprinsul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă, Curtea de Apel din Besanҫon, Tribunalul de Mare Instanță Besanҫon, Franța.

Rezultă, așadar, că autoritățile judiciare străine au făcut o expunere a faptelor pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, precum și dispozițiile legale aplicabile.

Înalta Curte observă că prin hotărârea atacată s-a admis cererea autorităților judiciare franceze și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze, cu consecința arestării și predării persoanei solicitate Popan Veronica către autoritățile judiciare franceze, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, prev. de art. 86 din Legea nr. 302/2004, că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, avându-se în vedere și natura infracțiunilor menționate în mandat, precum și durata pedepsei privative de libertate care poate fi pronunțată pentru infracțiunile comise.

Prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și analizând conținutul mandatatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., Înalta Curte, similar primei instanțe, constată că mandatul european de arestare din prezenta cauză conține informațiile prevăzute de alin. (1) al art. 86, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ce se referă la procedura de emitere a mandatului european de arestare.

Însă, Înalta Curte constată că este aplicabil în speță motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. e din Legea nr. 302/2004 – e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

Deși incidența acestui motiv nu obligă instanța română să refuze predarea, în raport cu situația persoanei solicitate I., circumstanțele cauzei și participația, aparent mai redusă, a persoanei solicitate, totuși, acest motiv facultativ impune analiza oportunității executării mandatului european de arestare în raport cu scopul mandatului, respectiv buna desfășurarea a cercetărilor, care, în opinia instanței de control judiciar, poate fi atins și fără predarea persoanei în cauză statului solicitant.

Astfel, se are în vedere cu precădere participației persoanei solicitate așa cum a fost reținută în cuprinsul mandatului european de arestare care poate conduce la concluzia că activitatea infracțională imputată acesteia este una redusă, în plus, fiind de necontestat faptul că activitatea ei s-a desfășurat pe teritoriul României.

În concret, se reține că, în cuprinsul mandatului european de arestare din 03 octombrie 2017, se precizează că „Investigațiile efectuate și mai ales ascultările telefonice au permis să se stabilească că Veronica Popa ar fi fost prietena lui E. și că ar fi avut rolul de tăinuitor de bunuri furate”.

Prin urmare, în cauză, s-a reținut că în cercul de suspecți cercetați în dosarul penal de către autoritățile judiciare franceze, din probele administrate, a rezultat că există și tăinuitori ai infracțiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală, printre care J. și I., care s-au ocupat de vânzarea obiectelor furate.

De altfel, persoana solicitată a fost deja ascultată în acest sens în cadrul unei comisii rogatorii dispuse de autoritățile judiciare franceze și a răspuns întrebărilor adresate de organele de urmărire penală, efectuarea acestei audieri fiind confirmată de reprezentantul Parchetului cu prilejul dezbaterilor la instanța de fond, element necontestat în cauză.

Or, în aceste condiții, având în vedere contribuția redusă a persoanei solicitate, activitatea sa fiind desfășurată pe teritoriul României, Înalta Curte concluzionează că față de persoana solicitată A. cercetarea penală în cauză se poate efectua în bune condiții și fără punerea efectivă în executare a mandatului european de arestare, apreciind că nu se impune predarea acesteia autorităților străine emitente a mandatatului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 161/F din 04 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa sentința penală atacată și rejudecând, în temeiul art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 octombrie 2017 de Tribunalul de Mare Instanță Besanҫon, în Dosarul de referință nr. x, pe numele persoanei solicitate A.

Prin urmare, va revoca măsura arestării în vederea predării, dispusă prin sentința penală contestată, față de persoana solicitată A. și va dispune punerea de îndată în libertate a acesteia, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

De asemenea, se va face aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în cazul în care predarea persoanei a fost refuzată, instanța face aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen, cu modificările ulterioare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.