Suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă. Admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare (NCPC)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 4190/2018
NCPC: art. 223 alin. (3), art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496
Deși cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, față de dezvoltarea criticilor formulate de recurentul-reclamant, care vizează, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se apreciază că acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
„Judecătorul va suspenda judecata:..2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.
Acest text de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.
Din verificările efectuate în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov, secția Civilă, se constată că, prin notele de ședință depuse și înregistrate la dosar la 6 septembrie 2017, recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
În speță, se reține că, la termenul din 11 septembrie 2017, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv că părțile, deși legal citate, nu au răspuns la apelul nominal și nu au solicitat judecata cauzei în lipsă, situație în care nu poate proceda la judecata pricinii.
Or, așa cum s-a reținut în considerentele expuse, reclamantul C. solicitase judecarea cauzei în lipsă prin notele de ședință depuse și înregistrate la 6 septembrie 2017.
Față de cele arătate, nu se poate reține în sarcina recurentului vreo lipsă de diligență pentru continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea suspendării judecății apelului, atâta vreme cât, acesta s-a prevalat de dispozițiile legale care reglementează posibilitatea instanței de a proceda la judecarea cauzei, în lipsa părților.
Pentru rațiunile înfățișate, având în vedere încălcarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând incidența motivului de nelegalitate reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. cu referire la art. 497 din același cod, va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Sursa informației: www.scj.ro.