Stabilirea numelui ce va fi purtat de reclamantă după desfacerea căsătoriei şi situaţia copiilor minori (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1076/2020

NCPC: art. 107 alin. (2), art. 135 alin. (1), art. 156, art. 158, art. 915 alin. (1)

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea cu care reclamanta a învestit Judecătoria Câmpeni are ca obiect divorț, stabilirea numelui ce va fi purtat de reclamantă după desfacerea căsătoriei, precum și situația copiilor minori.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) Cosd procedură civilă: cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Alin. (2): dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate în cadrul acestui articol, ci este obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Este de reținut că în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Noțiunea de „locuință” trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În cauza dedusă judecății, din actele dosarului și susținerile părților, rezultă că la data introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta locuia în Italia, astfel cum a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, acesta reprezentând și ultimul domiciliu comun al soților până la momentul despărțirii în fapt din data de 08.07.2019.

În ce privește locuința pârâtului, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data introducerii cererii de chemare în judecată acesta nu avea locuința în țară, ci în străinătate.

Astfel, din întâmpinarea aflată în dosarul Judecătoriei Câmpeni, prin care pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii, în raport de dispozițiile art. 915 C. proc. civ., rezultă că nici reclamanta și nici pârâtul, după încheierea căsătoriei, nu au locuit niciodată în țară și nici nu au convenit prin acord expres ca cererea să fie introdusă la Judecătoria Câmpeni, susțineri făcute de către pârât și în fața instanței, la termenul 19 noiembrie 2019.

Totodată, se constată că adresa din comuna Bucium, județul Alba indicată de pârât în întâmpinare și cererea reconvențională reprezintă domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, conform art. 156 și 158 C. proc. civ., nefiind probat faptul că ar fi reprezentat și adresa la care locuiește pârâtul.

De altfel, la termenul din 19 noiembrie 2019, în susținerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpeni, petentul a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, arâtând că părțile nu au locuit niciodată în țară, iar la adresa din comuna Bucium, județul Alba locuiesc doar părinții săi.

Chiar dacă prin adresa depusă în dosarul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 9 martie 2020, pârâtul B. a indicat că are domiciliul în municipiul Alba Iulia, unde dorește să fie citat pentru viitor, acest fapt nu prezintă relevanță, întrucât determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, respectiv 6 august 2019, iar nu ulterior, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul. În acest sens sunt și dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

Prin urmare, având în vedere că la data introducerii cererii de chemare în judecată, nici reclamanta și nici pârâtul nu aveau locuința în țară și nici nu au convenit în mod expres ca cererea de divorț să fie introdusă la orice altă judecătorie din România, în baza prevederilor art. 915 alin. (2) ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Sursa informației: www.scj.ro.