Solicitarea suspendării ajutorului de stat acordat de intimata-pârâtă și acordarea de despăgubiri. Casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1030/2020

NCPC: art. 9, art. 10 alin. 1, art. 198, art. 204 alin. 1, art. 488 alin. 1, art. 497

Prin cererea de recurs se invocă, pe de o parte, încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 198 C. proc. civ. și ale art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. 1 C. proc. civ. și a principiului disponibilității părților în procesul civil.

Cererea de chemare în judecată formulată de recurentă, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 77/2014, a avut două capete inițiale de cerere, prin care s-a solicitat instanței să dispună, pe de o parte, suspendarea ajutorului de stat acordat de intimata-pârâtă, iar, pe de altă parte, acordarea de despăgubiri în sumă de 311.368 lei.

În raport cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 6718,68 lei, corespunzătoare celui de al doilea capăt de cerere constând în despăgubiri, în timp ce pentru primul capăt de cerere nu a fost stabilită vreo obligație de plată a taxei de timbru, astfel cum a sesizat și completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare formulate de recurenta-reclamantă.

Ulterior respingerii cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, prin încheierea pronunțată la 16 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2/2018/a1, recurenta-reclamantă a formulat, la primul termen de judecată în fața instanței de fond, cu respectarea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., o cerere de modificare a acțiunii introductive.

Totodată, a depus la dosar dovada achitării unei taxe de timbru de 20 de lei și a precizat că nu înțelege să mai susțină capătul de cerere privind despăgubirile, în considerarea căruia instanța de fond stabilise obligația inițială de plată a taxei de timbru, în sumă de 6718,68 lei.

La același termen la care recurenta-reclamantă a învederat primei instanțe modificarea cererii de chemare în judecată și renunțarea la pretențiile sale constând în despăgubiri, fără a se fixa în sarcina acesteia obligația de a achita vreo taxă de timbru, în raport de noile coordonate ale acțiunii modificate, și fără a i se da posibilitatea de a formula, eventual, o nouă cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, a fost supusă dezbaterii contradictorii a părților excepția insuficientei timbrări a cererii, excepție ce a fost admisă prin sentința civilă recurată, fiind anulată, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în judecată.

Principiul disponibilității, a cărui încălcare o invocă recurenta, este prevăzut de art. 9 C. proc. civ., potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Principiul disponibilității trebuie, însă, coroborat și cu principiul legalității, părțile având, potrivit art. 10 alin. 1 C. proc. civ., obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, astfel, finalizarea acestuia.

Cele două principii fundamentale ale procesului civil reprezintă contextul în care trebuie analizată modificarea cererii de chemare în judecată formulată de recurentă, în exercitarea prerogativei recunoscute acesteia, prin textul art. 204 C. proc. civ., aceea de a opera schimbări cu privire la obiectul cererii sale.

Se constată că, în speță, recurenta-reclamantă a respectat rigorile impuse de principiile anterior amintite, prin aceea că a modificat cererea introductivă în interiorul termenului prevăzut de art. 204 alin. 1 C. proc. civ. (până la primul termen la care aceasta a fost legal citată, 17 decembrie 2019).

Potrivit aceluiași text legal, primind cererea modificatoare și precizările orale ale recurentei, referitoare la renunțarea acesteia de a mai susține capătul de cerere privind despăgubirile, instanța de fond era obligată să dispună amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, obligație pe care nu a respectat-o.

Se confirmă, astfel, critica recurentei-reclamante privind încălcarea, de către instanță, a prerogativelor recunoscute recurentei, în temeiul principiului disponibilității, deoarece, procedând în maniera arătată, instanța nu a dat posibilitatea recurentei de a-și exercita dreptul legitim de a modifica cererea de chemare în judecată, prevăzut de textul art. 204 C. proc. civ.

Mai mult, primind cererea de completare și modificare a acțiunii, precum și precizările recurentei, referitoare la renunțarea de a mai susține capătul de cerere în considerarea căruia fusese stabilită obligația de plată a taxei de timbru, instanța de fond ar fi trebuit, în raport cu noul obiect al acțiunii modificate, să analizeze dacă se impune sau nu menținerea obligației de plată a taxei de timbru în cuantumul inițial.

Aceasta întrucât asigurarea unui proces echitabil și garantarea dreptului la apărare al recurentei presupunea ca aceasta să cunoască intenția instanței de fond, de a menține în sarcina sa obligația de plată inițială, chiar în contextul modificării petitelor cererii introductive și renunțării la petitul privind despăgubirile.

Or, acest lucru nu s-a întâmplat, ci, la aceeași dată, instanța a supus dezbaterii contradictorii a părților și a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată inițiale, deși aceasta nu mai exprima pretențiile și solicitările recurentei.

Această situație a lipsit recurenta-reclamantă de posibilitatea legală de a contesta, în termenul legal, pe calea cererii de reexaminare, modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în privința cererii completate și modificate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Un alt aspect invocat de recurenta-reclamantă se referă la încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, text care prevede că în situația în care la momentul înregistrării cererii, au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea va fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru.

Sancțiunea nulității parțiale, numai pentru acele capete de cerere care nu au fost timbrate corespunzător, este impusă de dispozițiile art. 34 alin. 2 din ordonanță, sentința pronunțată fiind, și sub acest aspect, nelegală.

În plus, potrivit textului art. 36 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, dacă până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, acțiunea sau cererea nu poate fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Din analiza coroborată a textelor legale evocate rezultă că, în cazul în care o cerere de chemare în judecată are mai multe capete de cerere, cu finalitate distinctă, instanța judecătorească trebuie să calculeze taxa datorată pentru fiecare capăt în parte, să arate reclamantului acest mod de calcul, pentru a-i da posibilitatea contestării pe calea cererii de reexaminare, și să-i pună în vedere să îndeplinească obligația de plată, acordând un termen în acest sens.

Acest raționament se impune și în raport cu dispozițiile art. 204 C. proc. civ., aplicabil în speță prin prisma depunerii la dosar a cererii de completare și modificare a acțiunii, conținând capete de cerere noi, distincte.

În speță, recurenta-reclamantă, odată cu depunerea cererii de completare și modificare a acțiunii, a depus și dovada achitării unei taxe de timbru de 20 de lei, precizând că suma este achitată pentru primul capăt de cerere (din acțiunea introductivă), acela privind suspendarea plății ajutorului de stat ilegal.

Ca atare, având în vedere faptul că obligația de plată a taxei inițiale de timbru fusese stabilită în raport cu cererea de acordare a despăgubirilor, soluția nu putea fi aceea a anulării în integralitate a cererii inițiale (după cum nu putea fi anulată în totalitate nici cererea modificată, dacă instanța ar fi dat curs regulilor impuse de textul art. 204 alin. 1 C. proc. civ.).

În concluzie, raportând elementele de fapt relevante ale speței la textele legale amintite, Înalta Curte constată că prima instanță a procedat, în mod nelegal, la anularea cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, prin aceea că nu a respectat dispozițiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., încălcând principiul disponibilității, nu a pus în vedere reclamantei modificarea sau menținerea obligației de plată a taxei la valoarea inițială, după momentul procesual al modificării cererii, nu a calculat taxa judiciară de timbru prin raportare la fiecare petit și a anulat cererea în totalitate, deși recurenta făcuse dovada achitării unei sume cu titlu de taxă de timbru, fiind greșit aplicate prevederile art. 34 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. 1 C. proc. civ., se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care va calcula și va pune în vedere recurentei-reclamante taxa judiciară de timbru pentru fiecare capăt al cererii modificate.

Pentru toate considerentele reținute, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.