Solicitarea deducerii perioadelor de arest preventiv sau arest la domiciliu şi contopirea pedepselor potrivit modului de calcul invocat în contestaţie (NCP, NCPP, L. nr. 254/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 415/2021

NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 598 alin. (1) lit. d); NCP: art. 72 alin. (1), art. 96 alin. (4); L. nr. 254/2013: art. 55^1

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva executării pedepsei rezultante de 3 ani, 4 luni și 28 de zile închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 585/2020 a Curții de Apel Alba Iulia.

Contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând deducerea perioadelor în care a fost arestat preventiv sau în arest la domiciliu, precum și contopirea pedepselor potrivit modului de calcul invocat în contestație, care i-ar fi mai favorabil și ar determina o micșorare a pedepsei. De asemenea, a solicitat și aplicarea prevederilor legale privind recursul compensatoriu.

Înalta Curte constată că petentul condamnat, prin demersul judiciar promovat, invocă, în realitate, o nelămurire ivită cu privire la pedeapsa finală dată spre executare prin decizia penală nr. 585/2020 a Curții de Apel Alba Iulia, petentul condamnat solicitând deducerea suplimentară din această pedeapsă a unor perioade în care a fost arestat preventiv sau s-a aflat în arest la domiciliu, nefiind, astfel, incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. referitoare la cauze de reducere a pedepsei.

Astfel, petentul a solicitat deducerea, din pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 28 de zile aplicată prin decizia Curții de Apel Alba Iulia, și a perioadei reținerii din 28.05.2017, a perioadei executate în arest preventiv și arest la domiciliu, 29.05.2017- 29.11.2017 în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu, iar nu doar a duratei prevenției executate în cauza nr. 2544/85/2019, în care s-a pronunțat decizia nr. 585/2020, respectiv de la data de 23.07.2019 până la data de 22.09.2020.

Mai exact, prin decizia penală nr. 585/2020 a Curții de Apel Alba Iulia, subsecvent aplicării prevederilor art. 96 alin. (4) C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 35/2018 a Tribunalului Sibiu, instanța de apel a adăugat pedepsei stabilite în cauză restul rămas neexecutat din cea din urmă sentință menționată, iar nu respectiva pedeapsă, în integralitatea ei. Totodată, în baza art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa astfel aplicată inculpatului A., de 3 ani, 4 luni și 28 de zile închisoare, durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu începând cu 23.07.2019 până la 22.09.2020, iar nu și partea executată din pedeapsa aplicată anterior prin sentința penală nr. 35/2018.

Pe calea contestației la executare de față, petentul condamnat a criticat această modalitate de stabilire a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, considerând că pedepsele ar fi trebuit contopite în integralitatea lor, iar din sancțiunea rezultantă s-ar fi impus deducerea tuturor perioadelor executate.

Fiind vorba, așadar, despre o nelămurire cu privire la perioadele ce trebuie deduse din pedeapsa ce se execută, chestiune asupra căreia s-a statuat în mod explicit prin decizia instanței de apel, se constată că temeiul contestației la executare este cel prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Raportat la obiectul cauzei astfel determinat și temeiul de drept al contestației la executare, Înalta Curte notează că, potrivit normelor procesual penale, competența de soluționare a contestației la executare în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), aparține instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speța de față, întrucât nelămurirea vizează decizia instanței de apel, aceasta fiind și hotărârea ce se execută, competența de soluționare a contestației la executare revine Curții de Apel Alba Iulia.

Este adevărat că petentul a solicitat și acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, ceea ce, în principiu, ar atrage incidenta cazului de contestație la executare prev. de art. 598 lit. d) C. proc. pen., însă obiectul principal al contestației la executare formulate îl constituie, așa cum s-a arătat, modalitatea în care instanța de apel a înțeles să deducă din pedeapsa finală aplicată pentru pluralitatea de infracțiuni perioadele în care petentul a fost supus măsurilor preventive. Or, corecta calificare juridică a cererii petentului și, implicit, stabilirea instanței competente să o soluționeze trebuie realizate prin raportare la cererea principală a acestuia, nicidecum în considerarea unor chestiuni subsidiare, cum este cea a zilelor compensatorii.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.