Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
133 views
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În considerarea acestor principii Curtea de Apel Bucureşti a constatat îndeplinite condiţiile de validitate şi condiţiile de fond pentru punerea în executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.
Potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004 şi în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare poate fi emis şi în vederea executării unei pedepse, acesta fiind şi cazul mandatului european de arestare având referinţa Dosarului nr. x emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle.
Verificând mandatul european de arestare, Înalta Curte constată că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, emis la data de 23.07.2021 de Judecătorul de instrucţie din Zwolle, faţă de persoana solicitată A. în Dosarul de referinţă nr. x.
Infracţiunile care fac obiectul mandatului european de arestare sunt incriminate şi de legislaţia română în cuprinsul art. 263 alin. (1) C. pen. – traficul de migranţi, dar în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004 nu mai este necesară verificarea dublei incriminări, întrucât infracţiunea de facilitarea intrării şi şederii ilegale în mai multe rânduri este pedepsită de dispoziţiile art. 197a din C. pen. Olandez cu închisoare de cel mult 6 ani.
De asemenea, în şedinţa din data de 17 octombrie 2021, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate A. în raport de datele existente la dosarul cauzei, acesta precizând că nu are obiecţiuni referitoare la identitate.
În şedinţa din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a adus la cunoştinţa persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la din Legea nr. 302/2004 fiind informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare şi cu privire la dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Curtea de Apel Bucureşti a luat act că persoana solicitată A. nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă din Olanda şi a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte reţine că în speţă nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) – c) din Legea nr. 302/2004 (din informaţiile existente nu reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent; infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare nu este acoperită de amnistie în România; persoana solicitată poate răspunde penal, prin prisma vârstei sale) sau motive facultative de refuz al executării reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) – i) din Legea nr. 302/2004 (nu este incidentă situaţia prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, procedura privind un cetăţean arab cu rezidenţa în Belgia; persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul; mandatul nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea; persoana solicitată nu a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene; mandatul nu se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României; mandatul european nu cuprinde infracţiuni care să fi fost comise în afara teritoriului statului emitent; conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris; organele judiciare române nu au decis fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare şi nici nu au pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte).
Înalta Curte reaminteşte că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Motivul de refuz facultativ, invocat de apărător în şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021, în sensul că în sistemul Schengen acest mandat de arestare a fost trimis şi în Belgia, ţară în care persoana solicitată locuieşte, are familie şi o afacere prosperă, iar autorităţile judiciare din Belgia au respins cererea Parchetului de pe lângă Prima Instanţă din Bruxelles (hotărârea fiind nedefinitivă) nu poate fi încadrat în niciunul din cazurile de refuz obligatoriu sau facultativ de executare a mandatului european de arestare.
De asemenea, nici apărarea, potrivit cu care persoana solicitată s-a aflat pe teritoriul României, nu cu intenţia de a se sustrage, şi nici de a se refugia, ci pentru a vizita o rudă şi a cumpăra o maşină, şederea urmând a se limita la o zi, nu pot constituii temei ai admiterii contestaţiei şi al respingerii cererii de predare către autorităţile judiciare din Olanda.
În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Se are în vedere şi faptul că măsura arestării se impune şi pentru soluţionarea cu celeritate a solicitării autorităţii judiciare olandeze.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 187/F din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2021.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator persoană solicitată, în sumă de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sursa informației: www.scj.ro.
