Solicitare privind rezilierea contractului de arendă. Stabilirea competenței materiale şi teritoriale în soluţionarea pricinii

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. de anulare a rezilierii contractului de arendă nr. x/19.08.2020, contract încheiat între părţi pe o perioadă de 10 ani, prin care reclamanta a primit în exploatare o suprafaţă de 481,2916 ha teren.

Potrivit acestui contract, nivelul arendei este de 120 de euro pe hectar pe an, pentru anii 2021 şi 2023, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 7 alin. (1) din contract dar şi din ordinele de plată a tranşelor respective, cuantumul unei singure tranşe fiind de peste 170.000 RON.

Raportând această sumă la suprafaţa de teren obiect al contractului de arendă (481,2916 ha), rezultă că valoarea contractului depăşeşte cu mult cuantumul de 200.000 RON ce ar atrage competenţa judecătoriei în soluţionarea cauzei.

Aşadar, în lumina dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., competenţa materială astfel cum este determinată de dimensiunea pretenţiilor deduse judecăţii, aparţine tribunalului, iar nu judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, în lipsa inserării în contractul de arendă a unei clauze atributive de competenţă (cum este cazul în speţă), în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Potrivit actelor dosarului, domiciliul pârâtului B., se află în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Ilfov, astfel încât instanţa competentă teritorial să soluţioneze pricina este aceasta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Ilfov, instanţă competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii, potrivit celor arătate.

Sursa informației: www.scj.ro.