Solicitare privind respingerea executării mandatului european de arestare, precum şi predarea către organele judiciare străine (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 161/2020

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 86 alin. (1), art. 98 alin. (2), art. 99 alin. (2) lit. g); NCP: art. 229 alin. (2) lit. b); NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Din actele dosarului rezultă că pe numele persoanei solicitate A., la data de 14 ianuarie 2020, a fost emis mandatul european de arestare de către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna – Spania în Dosarul nr. x 1212/14, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prin efracție în casă locuită, prev. și ped. de art. 237, 238 (4), 239 (1) și 241 (1) din C. pen. spaniol, ca stare de fapt, reținându-se „pătrundere într-o locuință străină pentru a fura manipulând sistemul de închidere în data de 20 mai 2014 săvârșită între orele 10:15 și 10,45. Coautor”.

Înalta Curte constată că, la data de 20.02.2020 judecătorul fondului i s-a adus la cunoștință conținutul persoanei solicitate A. mandatului european de arestare.

Persoana solicitată a fost audiată de instanța de fond, iar din declarația dată s-a reținut că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Spania și că nu renunță la beneficiul regulii specialității. Totodată identitatea persoanei solicitate a fost verificată de către instanța de fond și nu au fost ridicate obiecțiuni cu privire la aceasta.

În acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că, sub aspectul condițiilor de formă, mandatul european de arestare dispus data de 14 ianuarie 2020, către Judecătoria de Instrucție nr. 5 din La Coruna – Spania în Dosarul nr. x 1212/14, față de persoana solicitată B. cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodată infracțiunea pentru care se solicită predarea numitului B. are corespondent în C. pen. român în infracțiunea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) sau art. 229 lit. d).

Persoana solicitată, prin apărător, a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, solicitând respingerea executării mandatului european de arestare precum și predarea sa către organele judiciare din Regatul Spaniei.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

Din interpretarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă că prescripția răspunderii penale este doar un motiv facultativ de neexecutare a mandatului european de arestare.

Chiar și în cazul în care s-ar pune problema intervenirii prescripției răspunderii penale, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere caracterul urgent al acestor proceduri prevăzute de Legea nr. 302/2004.

În speța de față, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond apreciază că se impune executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare spaniole în vederea lămuririi situației juridice a persoanei solicitate A..

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată (că este cetățean român, cu domiciliul în România, nu are antecedente penale, nu ar fi fost niciodată în zona instanței care a emis mandatul european de arestare, căsătorit, copii minori în întreținere) nu pot fi considerate motive temeinice pentru a se refuza executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte constă că predarea persoanei solicitate se face cu respectarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cu care în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate de către autoritățile din Spania, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/PI din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.