Solicitare privind obligarea pârâtei la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 130 alin. (3)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135
• O.U.G. nr. 78/2016: art. 1 alin. (1)-(3)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș – secția I Civilă la 02.12.2021, reclamantele A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (în continuare, D.I.I.C.O.T.), solicitând obligarea acesteia la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, cu consecința uniformizării modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, precum și obligarea pârâtei la plata efectivă a salariilor recalculate, începând cu data de 01.01.2018, conform sentinței civile nr. 684/PI/14.04.2021 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019. De asemenea, au solicitat actualizarea sumelor stabilite cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică și aplicarea dobânzii legale penalizatoare, începând cu data scadenței și până la plata lor efectivă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 318 din 15 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ., și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că reclamantele au funcția de grefier în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara, iar acțiunea are drept obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma „se aplică în mod corespunzător” vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală și structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față, în care reclamantele sunt personal auxiliar al unei structuri teritoriale.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării și revine instanței de la domiciliul reclamantelor.

Raportat la dispozițiile legale anterior evocate, concluzia care se impune este că obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată, care reglementează o competență alternativă. Necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu, în acest sens fiind dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii”.

Așadar, Tribunalul Timiș nu putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, de ordine privată, întrucât se opuneau dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și, cum pârâta nu a invocat această excepție, Tribunalul Timiș a fost legal învestit și a devenit singura instanță competentă să soluționeze litigiul.

Față de considerentele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Sursa informației: www.scj.ro.