Solicitare privind dispunerea obligării pârâtului să elibereze fiecărei reclamante adeverinţă-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti

• C. muncii: art. 269
• NCPC: art. 127 alin. (1) - (3)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (2) şi (4)

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția I Civilă sub nr. x/06.09.2022, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună: 1. obligarea pârâtului să elibereze fiecărei reclamante adeverință-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești cu modificările și completările ulterioare, cu luarea în considerație a nivelului maxim al indemnizației de încadrare lunară brută stabilită prin raportarea la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, conform Legii nr. 293/2015 și art. III din O.U.G. nr. 20/2016, ce include adăugarea a 25% la un VRS de 484,18; 2. adeverințele ce se vor emite pentru fiecare în parte, să înlocuiască adeverințele emise de pârâtă în anul 2018.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 513 din 7 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Reclamantele solicită eliberarea de către fostul angajator a unei adeverințe-tip care să cuprindă elemente necesare revizuirii pensiei de serviciu, în baza raportului juridic de muncă ce a existat între părți, astfel că, în temeiul dispozițiilor mai sus menționate, prevederile Codului muncii i se aplică cu titlu de drept comun.

Prevederile art. 127 alin. (1) – (3) din C. proc. civ., ce se aplică inclusiv în cazul litigiilor de muncă, stabilesc o competență exclusivă de soluționare a unui litigiu în raport de calitatea reclamantului, respectiv o competență facultativă, în raport de calitatea pârâtului.

Reclamantele au deținut funcția de grefier la Tribunalul Caraș-Severin și judecătorii din circumscripția sa, însă nu mai desfășoară activitate în funcția de grefier, beneficiind de pensie de serviciu cel mai târziu din data de 01.10.2015.

Prin urmare, competența nu poate fi stabilită în raport de prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (2)^1 C. proc. civ., acțiunea nefiind de competența instanței unde reclamantele își desfășoară activitatea ori în competența unei instanțe inferioare acesteia.

Întrucât pârât în cauză este Tribunalul Caraș Severin, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care însă reglementează norme de competență facultativă care permit reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca ulterior alegerii uneia dintre instanțele competente să mai poată reveni asupra opțiunii sau să se poată cenzura dreptul de opțiune.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce reclamantul și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la una din instanțele competente, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza.

În concluzie, instanța a reținut că reclamantele au introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Caraș-Severin, instanța competentă să soluționeze cauza potrivit art. 269 din Codul muncii, art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, neînțelegând să recurgă la beneficiul oferit de legiuitor prin prevederile art. 127 alin. (2) și (2)^1 C. proc. civ., respectiv sesizarea unei instanțe de același grad din raza unei curți de apel învecinate, astfel că Tribunalul Caraș – Severin este competent să soluționeze cauza.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cauza de față are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalului Caraș Severin, în calitate de fost angajator, la eliberarea unei adeverințe-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu a reclamantelor, ce au deținut funcția de grefier.

Prin urmare, reclamantele, grefieri pensionari la data introducerii acțiunii, au învestit Tribunalul Caraș-Severin cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Caraș-Severin, respectiv chiar prima instanță sesizată.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Prin urmare, Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevăd o competentă teritorială alternativă de soluționare a litigiilor de muncă, în funcție de domiciliul/reședința/sediul/locul de muncă al reclamantului.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: „în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.: „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol: „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul (…) grefierilor”.

În speță, reclamantele, cu domiciliul în raza de competență a Tribunalului Caraș-Severin, au avut calitatea de grefieri la Tribunalul Caraș-Severin și la judecătorii din circumscripția sa, în prezent fiind pensionare, astfel încât competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își au domiciliul, respectiv Tribunalului Caraș Severin.

Având în vedere că reclamantele nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Caraș-Severin), este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2) ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele pot sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului „poate”, ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantele și-au manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 269 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul învestirii Tribunalul Caraș-Severin cu soluționarea litigiului, determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea chiar la Tribunalul Caraș-Severin, ce are și calitatea de pârât în cauză, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Sursa informației: www.scj.ro.