Solicitare privind dispunerea obligării pârâtei la plata sumei reprezentând daune interese ca urmare a denunţării unilaterale a contractului de prestări servicii şi mentenanţă IT, plata dobânzii penalizatoare, a daunelor morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată

• C. muncii: art. 266
• NCC: art. 1357
• NCPC: art. 107
• NCPC: art. 130 alin. (3)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 05.12.2019, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. S.R.L. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 137.600 RON, reprezentând daune interese ca urmare a denunțării/rezilierii unilaterale a contractului de prestări servicii și mentenanță IT din data de 14.12.2018, la plata dobânzii penalizatoare, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 euro pentru reclamantul A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 524 din 02 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocate de pârât prin întâmpinare și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 208 din Legea 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, astfel, având în vedere că în speță, reclamantul solicită angajarea răspunderii civile a pârâtei pentru o faptă care se încadrează în dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, litigiul este de competența tribunalului.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1116 din 11 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele trei instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă și de conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Constanța, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenții, prin cererea formulată, reclamanții A. și B. S.R.L. au solicitat obligarea pârâtei C. S.A la plata sumei de 137.600 RON, reprezentând daune interese ca urmare a denunțării/rezilierii unilaterale a contractului de prestări servicii și mentenanță IT din data de 14.12.2018, la plata dobânzii penalizatoare, la plata daunelor morale în valoare de 10.000 euro pentru reclamantul A., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 266 Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod, iar conform art. 211 din Legea nr. 62/2011, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, tipurile de cauze specifice legislației muncii, sunt: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă; b) constatarea nulității unui contract individual de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv se aplică; c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

În raport de dispozițiile legale menționate, părțile nu au calitatea de angajator și angajați, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii sau ale Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, obiectul litigiului nefiind un conflict de muncă.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanții au formulat o acțiune de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și următoarele din C. civ.

Înalta Curte constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța competentă material să soluționeze litigiul este judecătoria, în temeiul art. 94 lit. k) C. proc. civ., potrivit cu care:

„Judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști”.

Totodată, regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

„Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

În consecință, având în vedere că pârâtul are sediul în sectorul 1 București, Judecătoria Sectorului 1 București este competentă să soluționeze cauza.

Astfel, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 1 București, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.