Solicitare privind constatarea activității desfăşurate ca fiind vechime în specialitate. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• C. muncii: art. 130 alin. (3)
• C. muncii: art. 135 alin. (4)
• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• C. muncii: art. 93
• Legea dialogului social nr. 62/2011: art. 210
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• NCPC: art. 95 pct. 1

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 28 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat să se constatate că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2006-01.01.2008 ca și secretar în cadrul B.N.P. B. constituie vechime în specialitate, în baza art. 93 din Legea nr. 567/2004.

Reclamanta a menționat că, în prezent, este grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004, intră în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, angajatorul său din prezent.

La primul termen de judecată din 29 septembrie 2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 103 din 25 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect recunoașterea vechimii în funcția de secretar în cadrul unui birou notarial ca vechime în specialitate conform art. 93 din Legea nr. 567/2004.

Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, competența materială revine în primă instanță tribunalului.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și grefierilor, cu mențiunea că, potrivit Deciziei nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, noțiunea de „grefier” din cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. trebuie interpretată ca referindu-se și la personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În altă ordine de idei, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretate în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, care, de altfel, a și fost valorificată prin modificarea adusă art. 127 din Cod de Legea nr. 310/2018, motiv pentru care analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător (procuror, asistent judiciar, grefier), trebuie să aibă în vedere nu numai ipoteza în care cauza este de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea, ci și ipoteza în care competența aparține unei instanțe inferioare acesteia, dată fiind posibilitatea exercitării căilor de atac.

În speță, reclamanta deține funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa, însă, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu este de competența judecătoriei, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, se reține că nici dispozițiile art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Aceasta întrucât acest text de lege instituie o normă de competență facultativă, aspect ce rezultă din sintagma „reclamantul poate sesiza”. Prin urmare, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Dâmbovița nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială relativă.

În consecință, pentru situația în care salariatul are calitatea de reclamant, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține tribunalelor de la locul de muncă sau domiciliul reclamantului.

Cum reclamanta are atât domiciliul, cât și locul de muncă pe raza Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, instanță aleasă de reclamantă prin cererea introductivă.

Sursa informației: www.scj.ro.