Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
413 views
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile recurentului-pârât sunt centrate pe greşita aplicare a art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, în opinia sa, au apărut date noi, respectiv Raportul de audit follow-up pentru operaţiuni POR nr. x/16.12.2015, a cărui implementare era obligatorie, iar Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/28.04.2016 a fost emisă în baza acestuia.
Din perspectiva motivului de recurs invocat de recurent, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în principiu, prin raportare la dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu prevederile art. 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011, un raport de audit al Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi poate constitui sursa unor date suplimentare necunoscute Autorităţii de Management la data efectuării primelor verificări asupra utilizării fondurilor nerambursabile şi care sunt apte să conducă la reluarea procedurii de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare.
Cauza are, însă, particularităţi, care conduc la soluţia de respingere a recursului, ca nefondat, respectiv la confirmarea legalităţii sentinţei pronunţate în fond.
Aşa cum rezultă din hotărârea recurată, aspect necontestat de către recurentul-pârât, atât la controlul exercitat de Autoritatea de Management asupra procedurii de achiziţie aferente actului adiţional nr. x la contractul nr. x/07.05.2010 încheiat de reclamantă cu A. S.R.L., cât şi la cel exercitat în anul 2016, pe baza recomandărilor Autorităţii de Audit, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că autoritatea contractantă a aplicat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare reglementată de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile neîndeplinirii cerinţei privind situaţia imprevizibilă care ar determina aplicarea acestei proceduri. La controlul din 2014, echipa de control a considerat că procedura de achiziţie aleasă nu întruneşte condiţiile impuse de O.U.G. nr. 34/2006 pentru a fi aplicată, însă, prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/27.10.2014, a concluzionat că lucrările atribuite prin negociere directă fără publicarea unui anunţ de participare nu au condus la o modificare substanţială a obiectului contractului, în fapt, valoarea acestora reprezentând 2,74% din valoarea contractului de lucrări. Totodată, echipa de control a constatat că nu sunt întrunite elementele unei nereguli, aşa cum e definită de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi, prin urmare, nu se impune stabilirea unei corecţii financiare. La controlul din 2016, echipa de verificare a constatat aceeaşi deficienţă (actul adiţional nr. x a fost atribuit fără organizarea unei proceduri de achiziţie adecvate, în special în absenţa unei urgenţe imperative rezultate din evenimente imprevizibile), menţionând însă, că, în analizarea suspiciunii de neregulă, nu a mai avut în vedere substanţialitatea modificărilor, aceasta fiind aferentă noii legislaţii europene (Directiva 24/2014) cu privire la achiziţiile publice, neimplementată încă la nivel naţional, neregula fiind raportată la prevederile comunitare în vigoare la momentul producerii abaterii (Directiva 18/2004).
Cu excepţia dezacordului asupra dispoziţiilor unionale incidente, este evident, că, în speţă, organul emitent a avut în vedere şi pentru prima şi pentru cea de-a doua notă, aceleaşi fapte săvârşite de intimata-reclamantă în cursul derulării procedurii de achiziţie publică, fără a avea elemente suplimentare.
Aşa fiind, se observă că între cele două controale, finalizate cu concluzii diametral opuse ale aceluiaşi organ de control, nu a intervenit niciun element suplimentar care să poată justifica schimbarea de optică a organului de control, iar caracterul obligatoriu al Raportului de follow-up nu poate reprezenta justificare în acest sens, în condiţiile în care el nu aduce nimic nou faţă de raportul de audit iniţial.
Înalta Curte constată că recurentul nu a reuşit să demonstreze în mod convingător că raportul Autorităţii de Audit a Curţii de Conturi ar fi conţinut elemente noi, de natură a justifica reluarea activităţii de control şi emiterea unei noi note cu privire la atribuirea actului adiţional nr. x la contractul nr. x/07.05.2010. Recomandările menţionate în acesta nu conţin elemente factuale concrete referitoare la conduita reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Călăraşi, cu caracter de noutate faţă de datele cunoscute la momentul controlului anterior, apte de a configura o nouă stare de fapt de natură a antrena răspunderea administrativă a reclamantei prin emiterea unei noi note de constatare.
Este adevărat că activitatea de control poate fi reluată de organul competent, dar numai în măsura în care înăuntrul termenului de prescripţie apar date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influenţează rezultatele acestora. În speţă, situaţia de fapt este aceeaşi, a fost verificată de două ori, ajungându-se ca organul administrativ să cerceteze aceleaşi aspecte.
Astfel, dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011 nu au aplicabilitate în cauză, emitentul notei de constatare prevalându-se greşit de acest text în justificarea conduitei adoptate.
Norma menţionată nu abilitează organele de control să revină asupra actului administrativ, intrat în circuitul civil, prin emiterea unui nou act care să îl infirme, cu justificarea că anterior a fost făcută o greşită aplicare a legii de către echipa de control, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru aceste motive, întrucât Raportul de audit follow-up pentru operaţiuni POR nr. x/16.12.2015 nu aduce date suplimentare referitoare la procedura de atribuire a actului adiţional nr. x la contractul nr. x/07.05.2010, în sensul prevederilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte constată că nu existau elemente noi care să nu fi fost cunoscute de organele de control la data primei verificări, iar hotărârea instanţei de fond care a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei şi nota de neconformitate este dată cu corecta aplicare a legii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalat Curte, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
