Senioritatea mărcii naţionale în spaţiul Uniunii Europene

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. O interpretare socio-culturală a conceptului de senioritate

Senioritate – un concept cu implicații largi asupra lumii înconjurătoare sau numai un termen obscur și rece, asemeni plumbului din poezia lui Bacovia, un termen care impregnează complet în mintea tânărului visător o imagine nocturnă ce-i inspiră o temere reverențiară, născând totodată sentimente de angoasă și spleen? Dificultatea tratării acestui subiect provine din necesitatea transcendării dincolo de aceste atitudini superficiale în încercarea de a descoperi ce se schimbă și ce rămâne la fel la momentul depășirii acestui mit al tinereții veșnice.

Escaladând fiecare etapă firească a firului vieții, copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, bătrânețe, constatăm că timpul a trecut fulgerător și deseori, privind în retrospectivă, avem impresia că totul a fost de durata unei clipe. Ion Vianu, în lucrarea sa intitulată Apropieri, titlu despre care el însuși afirmă că „poate să însemne demersul de a sesiza proximități acolo unde aparent nu există decât depărtări”, explică acest context antagonic și dual al vieții noastre, context care este descris ca fiind format din multiple contradicții: „Viața subiectivă este făcută din contradicții. Contradicția intimă, terțul inclus, e banalitatea cea mare a psihologiei pe care logica formală o respinge. Putem urî și iubi aceeași ființă. Tot așa, de bătrânețe ne e groază și o dorim, alternativ și câteodată simultan”.

Incontestabil, nu suntem cu toții egali în fața bătrâneții. Contează bagajul nostru genetic, desigur, dar și, în bună măsură, felul în care am ars etapele anterioare. În prima parte a vieții ne dorim ca lucrurile să se petreacă cât mai repede, să sărim peste unele etape pe care le considerăm inutile și să ne vedem ajunși acolo unde ne dorim, neconștientizând că astfel ne-am priva de atât de multe experiențe, evenimente, trăiri care ne vor alcătui mai târziu zestrea necesară pentru a rezista provocărilor inerente evoluției noastre în timp, precum și pentru a ține pasul cu evoluția societății în care trăim, societate care la rândul ei este într-o goană și o permanentă schimbare.

Conceptul de senioritate, pentru că vorbim despre un concept, apare în orice relație dintre vechi și nou, dintre prezent și trecut, prin proiectarea celor două elemente în antonimie, timpul fiind până la urmă cel care dictează această interdependență. Trecerea prin timp, indiferent de mărimea și durata acestuia, este cel care creează această relație de senioritate. Relații de senioritate apar între generații, între frați, între o persoană față de o alta, între un grup de persoane față de un alt grup, între un subaltern și superiorii lui, însă putem vorbi despre ele și raportându-ne la stări, obiecte, bunuri sau acțiuni. Exemplele sunt nenumărate pornind de la simpla idee că nașterea unui copil produce cel puțin o relație de senioritate sau că orice relație dintr-un domeniu dinamic și inovator creează aceste relații de subordonare prin dubla raportare la vechi sau nou. Oricare ar fi interdependența dintre cei doi subiecți ai acestei relații de subordonare, un lucru este cert: timpul este cel care face diferența. Când ne referim la senioritate, ne referim, de facto, la această trecere prin timp, o trecere pe care o facem conștient, însă, în funcție de etapa în care ne aflăm, ea se realizează într-un ritm alert sau, dimpotrivă, mai lent.

Timpul este cel care măsoară durata acțiunilor noastre și, însumând acestea, timpul este cel care măsoară viața privită drept rezultantă a sumei acțiunilor noastre. Din acest motiv, ar trebui să privim durata existenței noastre ca pe o cursă, una pentru care trebuie să ne antrenăm permanent și pe parcursul căreia să ne dorim ca senioritatea să nu fie recunoscută doar prin raportare la factorul-vârstă. Andrei Pleșu, în lucrarea Despre inimă și alte eseuri, tratează această etapă a vieții, bătrânețea, și aduce argumente în favoarea ideii conform căreia acest termen nu definește în mod exclusivist vârsta, „în Scriptură, nu bătrânii longevivi fiind cei consacrați ca înțelepți, ci doar cei puțini cărora li se spune mai curând, ca în cazul lui Avraam, „cei plini de zile”. „Astfel spus, pe tot parcursul vieții, timpul poate fi „trișat” de către persoanele care au o viață activă, persoane care reușesc „să ardă” timpul, acumulând cât mai multe experiențe și informații într-un timp cât mai scurt, favorizând stabilirea ulterioară a unor relații de senioritate.

Vechimea, privită prin prisma regulilor de dezvoltare a acestor relații de senioritate, comportă atât valențe pozitive, cât și negative, necontestat fiind faptul că odată cu trecerea timpului reușim să ne împrietenim mai bine cu viața, profesia, astfel câștigând experiență și înțelepciune. În vederea menținerii acestei relații de senioritate față de cei din urmă veniți, e important să tindem mereu spre performanță prin muncă susținută, prin descoperirea resurselor personale, a pasiunilor și stabilirea unor ținte pentru care să luptăm în încercarea de a deveni cei mai buni în sfera noastră de preocupări. Tot acest parcurs socio-profesional presupune un efort constant, o concentrare permanentă asupra lucrurilor făcute cu responsabilitate și răbdare. Scopul unui sistem bazat pe vechime este acela de a-și asigura păstrarea cunoștințelor instituționale, angajații erudiți precum și oportunitatea de integrare și formare profesională a noilor angajați.

Există cu certitudine o valoare în longevitate astfel încât senioritatea ocupă un loc important în ceea ce privește susținerea persoanelor interesate să rămână fidele unui anumit domeniu, organizații, unei cariere „maraton”. Asemenea vinului care capătă valoare prin învechire cu condiția de a fi păstrat în condiții optime, timpul nefăcând altceva decât să-i intensifice culoarea și aroma, înnobilându-l, tot așa și vechimea reprezintă un atu pentru cei care tratează cu seriozitate acest parcurs al procesului, clădind o carieră cu pași mici pe o fundație reală, solidă. Aspectele negative ni se relevă prin prisma analizării conceptului din perspectiva celor care consideră că odată ajunși într-un anumit stadiu de dezvoltare personală sau profesională nu mai sunt supuși pericolului de a fi înlocuiți în domeniul în care activează.

Un punct de vedere interesant, vis-à-vis de senioritate, îl regăsim transpus în revista Art-Emis, în cadrul articolului „Magica lume a bătrâneții”. Profesorul univ. dr. Noemi Bomher creionează o imagine inedită modului în care iau naștere aceste relații de senioritate, prin contemporanitate, durere, bucurie, cultură, sfaturi și modificarea mentalității, considerând că „sistemul seniorității se modifică în funcție de diverse culturi, fiecare populație dezvoltă un respect special, societatea arată că dincolo de fecunditate, un element esențial derivă din ritualuri, unde principiul seniorității reprezintă un model destul de frecvent în cadrul diverselor societăți. Reprezentările mitologice și imaginea din arte a bătrâneții arată complexitatea imaginii în cultură, întrucât vârsta presupune o ordonare a vieții sociale, la nivel organic, psihologic, mai ales, cultural, ca valoare religioasă (corpul fragil se combină cu înțelepciunea), inițierea anterioară a vieții atrage etapa emblematică, trecerea de la rolul de părinte, producător, războinic spre etapa de sens reflexiv, ierarhic superior, precum vârsta de aur, cu sens politic, venerabil, de păstrare a ritualurilor trecerii spre moarte: plăcerea și puterea sunt covârșite de respectabilitatea unei treceri echilibrate spre mister, impregnate de sacrul inițierilor. Traversarea cu succes a diferitelor etape ale existenței de către Om duc la activitatea de senior”.

2. Reglementarea noțiunii de senioritate în domeniul mărcilor

Acest concept, așa cum am arătat, cuprinde o realitate complexă și dinamică, și, tocmai în considerarea acestui din urmă aspect, înțelegerea semnificațiilor lui înainte de a ne rezuma la a-l explicita stricto sensu prin raportare la domeniul mărcilor, am considerat-o a fi importantă. Când utilizăm cuvântul senioritate în domeniul cercetării științifice trebuie să avem în vedere o piramidă, o ierarhie la baza căreia se află primele încercări de reglementare într-un domeniu, toate celelalte etape de dezvoltare, inclusiv ultima ierarhie, id est, vârful piramidei, fiind interconectate și interdependente.

Arhitectura europeană a dreptului mărcilor prevede coexistența mărcii europene cu cel al regimurilor naționale ale mărcilor și, de asemenea, cu sistemul internațional de înregistrare a mărcilor. În funcție de interesul și necesitățile lor, operatorii economici pot alege între mărcile naționale, pentru fiecare teritoriu național, mărcile internaționale înregistrate conform sistemului de la Madrid și marca europeană, pentru întreg teritoriul european. Principiul coexistenței generează această posibilitate pentru solicitanți, de a invoca marca națională la înregistrarea mărcii UE (principiul seniorității), în scopul de a extinde protecția acestei mărci la nivelul Uniunii Europene, protecția mărcii în statul respectiv fiind continuată prin marca UE. Ergo, principiul seniorității mărcii se referă la revendicarea vechimii mărcii naționale, „conferind titularului unei mărci anterior înregistrate dreptul de a se prevala de vechimea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care/pentru care a fost înregistrată, dacă înscrie marca națională ca marcă comunitară”. Senioritatea mărcii naționale poate fi revendicată:

– în cererea de înregistrare a unei mărci UE;

– la un moment ulterior datei depunerii cererii;

– chiar și după înregistrarea mărcii UE.

În art. 39 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2017/1001 se prevede faptul că titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv o marcă înregistrată pe teritoriul Benelux, sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul înregistrării internaționale care produce efecte într-un stat membru, care depune o cerere pentru înregistrarea unei mărci identice ca marcă UE pentru produse sau servicii identice cu sau cuprinse în acelea pentru care a fost înregistrată o marcă anterioară, poate să se prevaleze pentru marca UE de senioritatea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care sau pentru care a fost înregistrată.

3. Condiții

Pentru a beneficia de posibilitatea invocării seniorității, marca națională și marca UE trebuie să fie identice sub triplu aspect, ceea ce ne indică și textul de lege anterior menționat, respectiv cu privire la titular, marcă și categoria de produse sau servicii. Trebuie reținut că un „semn este identic cu o marcă în cazul în care reproduce, fără modificări sau adăugiri, toate elementele din care este constituită această marcă sau în cazul în care, în ansamblul său, conține diferențe atât de nesemnificative încât pot trece neobservate în percepția unui consumator mediu”.

Acest aspect a fost clarificat în cauza T-378/11, Franz Wilhelm Langguth Erben GmbH & Co. KG împotriva Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) , având ca obiect o acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 10 mai 2011 privind o revendicare a seniorității unor mărci anterioare în cadrul unei cereri de înregistrare a semnului figurativ MEDINET ca marcă comunitară. Reclamanta formulase o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la OAPI, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară, în același timp formulând și o cerere de revendicare a seniorității mărcilor națională și internațională figurative anterioare, care făceau obiectul unei înregistrări în Germania, respectiv, al unei înregistrări internaționale care producea efecte în Austria, în statele Benelux, în Republica Cehă, în Franța, în Ungaria, în Italia, în Polonia, în Slovacia și în Slovenia. Prin decizia din 30 iunie 2010, examinatorul a respins cererea de revendicare a seniorității mărcilor națională și internațională anterioare, împotriva acestei decizii reclamanta formulând o cale de atac la OAPI.

Considerându-se a fi nerespectată cerința privind identitatea mărcilor pentru revendicarea seniorității, camera de recurs a OAPI a argumentat că marca comunitară solicitată nu indica nicio culoare în mod special, deși mărcile națională și internațională anterioare erau de culoare aurie. Reclamanta considera că, pentru a verifica dacă era îndeplinită condiția privind identitatea dintre semn și marcă, camera de recurs ar fi trebuit să aplice principiile referitoare la identitatea mărcilor dezvoltate în cadrul procedurilor de opoziție. Astfel, cu alte cuvinte, s-a ridicat întrebarea: în analiza raportului de identitate dintre marca a cărei senioritate se revendică și marca a cărei înregistrare se solicită se operează cu același set de criterii care stau la baza aprecierii identității așa cum este ea prevăzută în art. 8 din Regulamentul (UE) care reglementează motivele relative de refuz la înregistrare?

Atunci când se analizează noțiunea de asemănare sau similitudine a două mărci ce prezintă pericolul de a intra în conflict din cauza confuziei pe care sunt apte de a o genera în mintea consumatorului, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, fiind necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, suficient de atent și de avizat. În această privință, OAPI a argumentat în mod contrar afirmațiilor reclamantei, motivând că jurisprudența referitoare la aplicarea art. 8 alin. (1) din Regulamentul nr. 207/2009 nu este pertinentă pentru aplicarea art. 34 din regulamentul menționat, întrucât percepția consumatorilor, care este elementul determinant în procedura de opoziție, nu are niciun rol în procedura de revendicare a seniorității mărcii anterioare. Cu toate acestea, s-a invocat că, din rațiuni de coerență și de securitate juridică, se prezumă că o noțiune utilizată în diferitele dispoziții ale unui act juridic are aceeași semnificație, indiferent de dispoziția în care apare.

Problema în speța prezentată a fost de a stabili dacă diferența dintre mărcile respective, care rezultă din faptul că mărcile națională și internațională anterioare sunt de culoare aurie, în timp ce marca comunitară solicitată nu desemnează nicio culoare, este de natură să facă imposibilă considerarea lor ca fiind identice, reținându-se că în mod întemeiat camera de recurs a considerat că mărcile în cauză nu erau identice, o culoare nereprezentând un element neglijabil în percepția unui consumator cu atât mai mult cu cât impresia lăsată de o marcă este diferită după cum aceasta este color sau nu. În vederea acordării beneficiului seniorității, solicitantul ar trebui să fie atent la aspectul privitor la redarea fidelă a semnului care face obiectul mărcii naționale revendicate.

Conform art. 39 alin. (2), cererile privind senioritatea se depun fie împreună cu cererea de înregistrare a mărcii UE, fie în termen de două luni de la data depunerii cererii.