Schimbări importante și confuzie în Proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Pe rolul Camerei Deputaților se află în dezbatere Proiectul de lege PL-x nr. 668/2018 pentru modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, Camera Deputaților urmând să decidă asupra proiectului în calitate cameră decizională.

Proiectul este înscris în mod recurent pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, sub rezerva depunerii raportului comun al comisiilor camerei, încă din luna iunie 2022, neintrând însă în dezbatere până la acest moment din lipsa depunerii raportului. În măsura dezbaterii și obținerii votului favorabil al deputaților, Proiectul de lege va fi transmis Președintelui României în vederea promulgării.

Proiectul de lege caută să reformeze legislația privind protecția spațiilor verzi, aducând o serie de modificări Legii nr. 24/2007 și instituind mai multe obligații în sarcina proprietarilor spațiilor verzi, fie ei autorități publice, fie persoane de drept privat. Din această din urmă perspectivă, proiectul de lege prezintă o particularitate aparte, aducând (în forma actuală) o serie de modificări de noutate pentru spațiu juridic în care își găsește reglementarea.

Scurt istoric asupra Proiectului de lege

În Expunerea de Motive, inițiatorii Proiectului de modificare a Legii nr. 24/2007 menționează că acesta are drept scop suplinirea neajunsurilor ce decurg din lipsa unei definiții a spațiului verde și din necorelarea Legii nr. 24/2007 cu alte norme, precum și promovarea unor instrumente juridice pentru protejarea dreptului la un mediu de viață sănătos.

Proiectul de lege a parcurs mai multe etape până în prezent, acesta fiind adoptat inițial de către cele două camere ale Parlamentului, însă Președintele României a dispus reexaminarea acestuia.

Una dintre principalele solicitări ale Președintelui României a fost aceea de a fi reexaminată soluția legislativă potrivit căreia schimbarea destinației unui teren din intravilan într-o zonă rezidențială, comercială sau industrială se face cu asigurarea unei suprafețe verzi de minimum 10% din teren. Potrivit Președintelui României, acest procent era mult prea scăzut, față de necesitățile contemporane ale dezvoltării urbanistice.

Forma inițială a proiectului de modificare a Legii nr. 24/2007 viza exclusiv spațiile verzi aflate în domeniul public sau privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale, iar terenurile persoanelor private erau excluse de sub incidența Legii.

Cu toate acestea, ulterior, unul dintre inițiatorii Proiectului de lege a solicitat ca:

• Actul normativ să vizeze și bunurile imobile (spații verzi) proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat; însă

• Reglementarea oricăror obligații/sarcini prevăzute de lege să se facă în mod expres cu trimitere la destinatarul său, respectiv dacă reglementarea vizează imobile proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, ori imobile aparținând domeniului public sau privat al statului sau al unităților administrativ – teritoriale.

Această propunere a fost însușită în mod trunchiat, întrucât, în forma actuală a Proiectului de Lege s-a prevăzut că aceasta se aplică și persoanelor fizice și juridice de drept privat, fără a se face delimitări exacte între obligațiile care îi privesc pe destinatarii entități publice și destinatarii persoane private, cele mai multe dintre obligații fiind comune. Or, o asemenea modalitate de reglementare a regimului juridic al bunurilor publice și al celor private conduce la o serie de neajunsuri semnificative, putându-se ajunge ca printr-o reglementare cu scop de protecție a mediului să se realizeze limitări ale prerogativelor dreptului de proprietate (cu alte cuvinte, veritabile „exproprieri de fapt”).

Domeniul de aplicare a Proiectului de Lege

Potrivit Proiectului de lege, spațiul verde este o suprafață de teren care înglobează vegetație dezvoltată natural și/sau plantată de om, care are rol social, cultural sau de protecție a mediului să care ajută la asigurarea, creșterea sau îmbunătățirea calității mediului de viață uman prin aportul estetic, ecologic și/sau prin posibilitatea de recreere.

Cu titlu prealabil, menționăm că potrivit Proiectului de lege, grădinile individuale nu fac obiectul reglementărilor sale. Pe de altă parte, fac obiectul reglementării prezentului Proiect de lege, printre altele:

– Grădinile comunitare, reprezentând amenajările tip grădină având ca destinație producția horticolă necomercială și/sau recreerea;

– Grădinile condominiu, reprezentând amenajare tip grădină, amplasate în zone rezidențiale.

Grădinile sunt definite ca amenajări independente sau dependente de o construcție, în cuprinsul cărora predomină vegetația, realizate în scopul recreerii, educării și/sau cercetării, și care pot să conțină dotări, echipamente și alte construcții care pot fi angrenate în amenajări cu rol preponderent estetic sau specializat.

Obligații noi impuse în sarcina proprietarilor

În actuala formă, Proiectul de lege prevede o serie de obligații, atât asupra autorităților, cât și asupra persoanelor de drept privat, care ar putea fi considerate excesive de către cele din urmă, în special de către dezvoltatorii imobiliari.

Astfel, proprietarii acestor spații verzi, inclusiv persoanele de drept privat, vor avea obligația de a nu ocupa spațiile verzi cu construcții (cu excepția celor prevăzute de art. 11 alin. (7) din actul normativ, respectiv alei pietonale, amenajări pentru sport, construcții ușoare cu caracter provizoriu pentru activități de comerț și alte asemenea).

Rezultă că orice proprietar al unui imobil – teren pe care se află spații verzi – nu va mai putea ridica pe aceste suprafețe de teren aproape niciun fel de construcție, devenind astfel obligat să păstreze o parte din terenul său aproape liber.

De asemenea, potrivit Proiectului de lege – art. 14 alin. (8) din actul normativ -, proprietarii spațiilor verzi nu vor putea diminua suprafața acestora în niciun fel și nici nu vor putea schimba destinația acestora, orice act făcut în acest sens fiind lovit de nulitate absolută.

Aceste norme reprezintă, așadar, o limitare majoră a dreptului de proprietate privată sub aspectul prerogativei dispoziției materiale, având natura unei veritabile indisponibilizări materiale a terenului.

Mai mult de atât, potrivit art. 10 alin. (10) din Proiectul de lege, transformarea zonelor cu altă destinație din intravilanul existent sau prin extinderea intravilanului, în zone funcționale rezidențiale, comerciale, industriale sau mixte, în scopul executării de lucrări de construcții, se poate realiza doar în baza unei documentații de urbanism cu obligația asigurării unei suprafețe amenajate cu spații verzi, cu acces public, de minimum 30% din suprafața terenului a cărei suprafață s-a modificat astfel.

Așadar, ori de câte ori un dezvoltator imobiliar va transforma o zonă cu o altă destinație într-o zonă rezidențială, comercială sau industrială, va trebui să asigure o suprafață de minimum de 30% spații verzi și, suplimentar, accesibile publicului.

Potrivit unei alte prevederi a Proiectului de lege – art. 14 alin. (4), terenurile încadrate în categoria spațiilor verzi, care au fost retrocedate, atribuite sau care au trecut în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice anterior intrării în vigoare a Proiectului de lege vor fi în mod obligatoriu administrate și gestionate în conformitate cu prevederile prezentului Proiect de lege.

Cu alte cuvinte, această prevedere deschide posibilitatea aplicării imediate a prevederilor Proiectului de lege, inclusiv situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, fapt ce ar ridica semne de întrebare serioase asupra proiectelor imobiliare începute și nefinalizate la data intrării în vigoare a legii și mai serioase semne de întrebare în privința respectării principiului neretroactivității legii.

Mai mult, proprietarii acestor spații verzi menționate mai sus vor garanta accesul permanent și gratuit al publicului la spațiile verzi în schimbul unei compensații bănești plătite de autoritățile publice locale, iar în situația în care aceștia nu asigură accesul public la spațiile verzi pe care le au în proprietate, se va demara procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică. Nu se cunoaște însă modalitatea în care autoritățile publice vor stabili aceste compensații.

Nu în ultimul rând, o altă prevedere de interes – art. 5 alin. (2) din actul normativ – este transformarea automată a terenurilor aferente infrastructurii agricole din intravilan în categoria spațiilor verzi, fără distincție între cele deținute în proprietate de autoritățile publice sau entități private.

Concluzii

În forma actuală, Proiectul de Lege privind modificarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților pare să creeze o confuzie între zonele verzi reglementate prin documentațiile de urbanism, pe de o parte, și spațiile verzi, pe de altă parte, acestea din urmă fiind indisponibilizate prin efectele prezentului Proiect de lege.

Apreciem că, în orice caz, acest țel al legiuitorului ar trebui să presupună o prealabilă expropriere a proprietarilor privați, întrucât multe dintre modificările propuse de Proiectul de lege aduc o veritabilă atingere dreptului de proprietate privată.

Astfel cum poate fi observat din parcurgerea proiectului de act normativ, inclusiv din punct de vedere istoric al parcursului său legislativ, există o îndepărtare a scopului său față de cel inițial, prin reaprecierea elementelor definitorii ale unui act normativ (scop, destinatar etc.).