Revizuirea unei sentinţe penale prin care s-a respins o cerere de strămutare. Contestație respinsă ca inadmisibilă (NCPP, Constituția României)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 370/2020

NCPP: art. 74 alin. (6), art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 453 alin. (1), art. 459; Constituția României: art. 129

Prin sentința penală nr. 59 din data de 18.08.2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2017 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de strămutare a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei și a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Suceava, secția penală, formulată de petentul A..

Petentul a fost obligat să plătească statului suma de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței mai sus- arătate petentul A. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința penală nr. 144 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, în baza art. 459 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței nr. 59 din 18.08.2017 a Curții de Apel Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate privi exclusiv hotărârile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute la același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

S-a arătat că petentul A. a solicitat revizuirea unei sentințe penale prin care s-a respins o cerere de strămutare, ceea ce este inadmisibilă, deoarece hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, petentul A. a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2019, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 8 cu termen de judecată la data de 1 aprilie 2020.

La data de 1 aprilie 2020, având în vederea instituirea stării de urgentă pe o durată de 30 de zile, pe întreg teritoriul României, prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, cauza a fost suspendată de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (6) din Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 311 din data de 14 aprilie 2020, potrivit cărora, în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, vor fi luate măsuri pentru fixarea termenului de judecată și efectuarea actelor de procedură, prin rezoluția judecătorului din data de 25 mai 2020, în prezenta cauză a fost stabilit termen la data de 24 iunie 2020, dispunându-se citarea petentului.

La termenul din data de 24 iunie 2020, Înalta Curte în raport cu dispozițiile art. 459 alin 7 și art. 74 alin. (6) C. proc. pen., a pus în discuție excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de petentul A..

Examinând contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019, în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte constată că este inadmisibilă urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauza de față petentul A. a formulat cerere de revizuire, împotriva unei sentințe prin care a fost soluționată cererea de strămutare, sentință care, potrivit art. 74 alin. (6) C. proc. pen., nu este supusă nici unei căi de atac.

Împotriva sentinței pronunțate în revizuire, sentință care potrivit art. 459 alin. (7) C. proc. pen., este definitivă, petentul A. a exercitat calea de atac a contestației.

Astfel, potrivit art. 425^1 C. proc. pen. alin. (1):

„calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.

Înalta Curte constată că petentul a exercitat căi de atac în mod succesiv, împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicității căilor de atac reglementate de lege și dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 2 decembrie 2019, pronunțată Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.