Restituirea în natură sau prin echivalent a unui bun intrat în posesiunea statului, a unei organizaţii cooperatiste sau a oricărei alte organizaţii obşteşti, fie fără niciun titlu (VCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1066/2020

NCPC: art. 425, art. 431 alin. (2), art. 488 pct. 8, VCC: art. 998, art. 999

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Recurenta invocă, în esență, incidența motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care ar conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate în situația în care instanța ar fi pronunțat hotărârea cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material.

În cauză instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, și anume art. 998 și 999 C. civ. vechi, în privința neîndeplinirii condițiilor privind răspunderea civilă delictuală a pârâtei Regia Națională a Pădurilor – B..

Astfel, corect s-a statuat că nu este îndeplinită condiția privind existența faptei ilicite deoarece, cu privire la prima faptă ilicită imputată pârâtei, Curtea a reținut că nu există o astfel de faptă ilicită, având în vedere că în procesul anterior, în care au figurat ca părți atât reclamanta cât și pârâta din cauza dedusă judecății, instanțele care au pronunțat soluțiile în litigiul având ca obiect plângerea împotriva Hotărârii nr. 2857/2011 a Comisiei Județene Maramureș au soluționat în mod irevocabil cauza cu privire la modalitatea de preluare a imobilului respectiv de către stat.

Instanțele au reținut, în acest proces, că imobilul în litigiu a fost considerat proprietate de stat de la data intrării acestuia în posesia statului, în temeiul prevederilor art. 3 din Decretul nr. 218/1960, texte de lege care prevăd că dreptul la acțiune având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a unui bun intrat, înainte de data publicării Decretului, în posesiunea statului, a unei organizații cooperatiste sau a oricărei alte organizații obștești, fie fără niciun titlu, se prescrie prin 2 ani calculați de la data când a avut loc intrarea în posesiune.

Curtea de apel a considerat corect că dezlegările instanței de judecată cu privire la modalitatea de preluare a terenului în litigiu de către stat au intrat în puterea lucrului judecat, statuându-se în mod just că se impun în litigiul dedus judecății cu puterea unei prezumții absolute, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de apel a aplicat în mod just prevederile legale incidente considerând că, și în ceea ce privește a doua faptă ilicită imputată pârâtei, constând în determinarea O.C.P.I. Maramureș să înscrie în C.F. nr. x Firiza acest imobil, pe seama Statului Român, ca proprietar, aceasta nu s-a probat, intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului și în administrarea Inspectoratului Silvic Județean Maramureș, asupra imobilelor de sub nr. topo x, 40/23, 40/25 și 40/27 în suprafață de 4963 m.p., în baza adresei nr. x/1978 a Inspectoratului Silvic Județean Maramureș Baia Mare, având ca temei dispozițiile art. III din Decretul nr. 218/1960 și nr. 712/1966, iar nu actele invocate de către reclamantă prin cererea introductivă, respectiv Decretul nr. 218/1986 și Decretul nr. 712/1986.

De asemenea, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 2857/30.11.2011 Comisia Județeană Maramureș a validat Anexa 38 Baia Mare, poz. 1, pentru suprafața de 0,4963 ha teren forestier în favoarea reclamantei. În consecință, pentru preluarea abuzivă a terenului în litigiu, reclamanta a obținut măsurile reparatorii prevăzute de legile fondului funciar, prejudiciul cauzat părții fiind astfel reparat.

Prin decizia recurată, în mod just s-a mai considerat că, în ceea ce privește pretinsul prejudiciu rezultând din deposedarea ilegală a tatălui reclamantei, C., și, ulterior a sa, de proprietatea asupra terenului în litigiu, ca efect al faptei pretins ilicite constând în determinarea O.C.P.I. Maramureș să înscrie în C.F. nr. x Firiza acest imobil, nici acesta nu există,urmare a reținerii inexistenței pretinsei fapte ilicite.

De altfel, în condițiile în care s-a constatat inexistența pretinsei fapte ilicite, nu se mai impune analiza celorlalte condiții legale pentru a opera răspunderea civilă delictuală, neavând suport nici argumentul recurentei privind neîndeplinirea condiției referitoare la vinovăția pârâtei B..

În ceea ce privește argumentele invocate privind acțiunea privind rectificarea cărții funciare, reclamanta a solicitat să se dispună repararea prejudiciului care i-a fost cauzat, în calitatea sa de moștenitoare a autorului, titular tabular al dreptului de proprietate asupra terenurilor identificate, prin rectificarea cărții funciare nr. x a localității Firiza, prin radierea din cartea funciară nr. x Firiza a înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4963 m.p., identificat prin nr. topo x, 40/23, 40/25 și 40/27, și restabilirea situației anterioare din cartea funciară, respectiv menținerea înscrierii dreptului de proprietate pe numele autorului reclamantei, C..

Nu se poate reține nici critica în ceea ce privește acest capăt de cerere privind rectificarea cărții funciare, privind aplicarea dispozițiilor art. 907 și art. 908 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare la data introducerii acțiunii, neavând loc o eludare de către instanța de apel a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938, în vigoare la data înscrierii în cartea funciară a strămutării dreptului de proprietate al tatălui său C. în favoarea Inspectoratului Silvic Județean Maramureș, actuala B., așa cum susține recurenta reclamantă.

De asemenea, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, așa cum consideră recurenta reclamanta, nefiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. invocat.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept, care se regăsesc în hotărârea atacată.

În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fără arătarea motivelor și a probelor neputându-se exercita controlul judiciar. Or, decizia recurată cuprinde aceste motive de fapt și de drept.

De asemenea, motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În cauză, nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii sau străine de natura pricinii, așa cum învederează recurenta, considerentele deciziei atacate privind reținerea de către instanțele din Baia Mare a faptului că imobilul în litigiu a fost considerat proprietate de stat de la data intrării acestuia în posesia statului ca efect al art. 3 din Decretul nr. 218/1960.

Drept urmare, motivul de recurs invocat nu este fondat.

Se mai consideră, în contextul invocării motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziilor/sentințelor pronunțate în spețe similare, recurenta-reclamantă învederând că, înainte de a lua cunoștință că pârâta B. a înscris în mod fraudulos strămutarea dreptului de proprietate al familiei sale, odată cu desecretizarea decretelor Consiliului de Stat al Românei nr. 218/1986 și nr. 712/1986, a urmat procedura legilor fondului funciar pentru repararea abuzurilor săvârșite de regimul comunist, însă demersurile efectuate anterior aflării delictului comis de partea adversă sunt nerelevante sub aspectul speței de față.

Prin autoritate de lucru judecat, judecătorului nu i se mai permite să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate de către o jurisdicție anterioară și asupra căreia judecătorul a statuat în litigiile deduse judecății.

Susținerile recurentei sub acest aspect nu sunt fondate, pentru a fi incident motivul de nelegalitate indicat trebuie, așadar, ca instanța de apel să fi încălcat autoritatea de lucru judecat, or, prin decizia atacată nu se pune problema încălcării autorității de lucru judecat a celor statuate prin decizia nr. 1604 din 14.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința civilă 490 din 02.03.2012 a Tribunalului București, precum și a deciziei 1235 din 15.12.2014 a Curții de Apel Cluj, așa cum se invocă prin motivele de recurs.

Nici argumentele recurentei reclamante privind faptul că în toate situațiile în care a apelat la căile de atac la instanțele judecătorești din alte localități, acestea au pronunțat hotărâri judecătorești definitive care au schimbat în tot propunerile de validare ale Primarului municipiului Baia Mare și hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele din Baia Mare nu se pot circumscrie motivului de nelegalitate privind încălcarea autorității de lucru judecat, nefiind întrunite elementele autorității de lucru judecat,și drept urmare, cerințele legale pentru a opera acest motiv de casare invocat.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 466A din 25 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.