Respingerea cererii de retrocedare având în vedere faptul că recurenta reclamantă nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului (NCPC, O.U.G. nr. 94/2000, L. nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 4858/2020

NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); O.U.G. nr. 94/2000: art. 1 alin. (1)^1, art. 3 alin. (7), art. 4 alin. (4); L. nr. 554/2004: art. 20

1. Argumente de fapt și de drept relevante

1.1 Asupra excepției nulității recursului:

Argumentele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Deși acest motiv de casare nu a fost indicat în concret în memoriul de recurs, totuși, cercetarea acestora face posibilă încadrarea lor în respectiva categorie specifică de critici.

1.2 Asupra recursului declarat:

Se reține că prin Decizia nr. 6885/13.04.2017, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, depusă de către Eparhia Reformată din Ardeal pentru Parohia Reformată Eremieni, având în vedere faptul că recurenta reclamantă nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Atât Comisia Specială de Retrocedare cât și prima instanță au stabilit că recurenta a probat că imobilul se afla în proprietatea sa tabulară încă din anul 1911, având destinația de școală, însă nu a dovedit susținerea potrivit căreia imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român, iar faptul că în prezent imobilul se află în domeniul public al Comunei Bereni nu are și semnificația preluării sale abuzive.

Pentru a-și nuanța argumentele în susținerea acestei ipoteze, prima instanță a făcut referire la prezumția instituită de dispozițiile art. 1 alin. (1)^1 potrivit căreia:

„Se prezumă ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, imobilele trecute în proprietatea statului român prin acte de donație”, constatând că recurenta reclamantă nu se încadrează în premisele acestei norme.

Însă, de la momentul emiterii deciziei contestate, dar și a pronunțării hotărârii recurate în prezenta cauză, a intervenit în ordinea juridică o modificare a O.U.G. nr. 94/2000 ce nu a putut fi avută în vedere nici de autoritatea administrativă ș nici de instanța de judecată, la momentul soluționării solicitării formulate de recurentă.

Astfel, prin Legea nr. 22/2020, potrivit căreia au fost aduse modificări și completări O.U.G. nr. 94/2000, legiuitorul a introdus o nouă prezuție de preluare abuzivă, distinctă de cea menționată mai sus, stabilind la art. 4 alin. (4) că: „În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referință, iar imobilul respectiv se regăsește sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv; prezumția preluării abuzive poate fi înlăturată de deținătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în fața instanței de judecată, în condițiile art. 3 alin. (7)”.

Fiind o normă de procedură (de instituire a unei prezumții probatorii), este evident că modificarea se aplică proceselor aflate în curs de soluționare la momentul intrării ei în vigoare.

Așadar, din verificarea documentelor dosarului, rezultă că la momentul soluționării prezentului recurs, este îndeplinită și condiția preluării abuzive, de vreme ce recurenta a dovedit dreptul său de proprietate intabulat în Cartea Funciară încă din anul 1911, dar și faptul că în prezent imobilul revendicat se află în proprietatea publică a statului, respectiv a comunei Bereni, cu destinația de școală, fiind înscris în inventarul comunei prin HCL 15/2004, la pozitia 98.

Deosebit de aceasta, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, în fața instanței de recurs, a fost depusă o copie a Decretului de naționalizare nr. 176/1948 -pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, a congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional- unde la poziția 34 este indicat bunul imobil revendicat de recurentă.

În acest context, Înalta Curte, în urma constatării admisibile a prezentului recurs, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia nr. 6885/13.04.2017 și va dispune obligarea Comisiei la reanalizarea solicitării formulate de recurenta reclamantă, urmând ca aceasta să verifice îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de norma de restiruire, având în vedere că motivul respingerii a constat în lipsa dovezii preluării abuzive, iar instanțele s-au limitat la verificarea acestui aspect preliminar.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, casarea hotării recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, conform celor de mai sus.

Sursa informației: www.scj.ro.