Respingerea cererii de recurs în casație. Condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 243/2016

NCPP: art. 16 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (2), art. 438 alin. (1) pct. 7, art. 448 alin. (1) pct. 1

În cauză, recurentul inculpat A. a formulat recurs în casație invocând cazul de casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. -„inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

În concret, prin motivele de recurs în casație formulate, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, în subsidiar, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., susținând, în esență, că din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că a avut cunoștință de proveniența țigărilor găsite în autoturismul său sau că acestea erau destinate săvârșirii infracțiunii de contrabandă, neavând cunoștință asupra modalității în care au fost introduse în țară ori persoana care le-a introdus.

Recursul în casație este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., în cazuri excepționale și numai pentru motive de nelegalitate.

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție, recursul în casație devenind astfel o cale extraordinară de atac, exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând critica invocată, prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că, se invocă nevinovăția inculpatului prin raportare la probele administrate și nu împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

Așadar, Înalta Curte constată că este formală încadrarea în cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., care prevede condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor și stabilirea vinovăției, astfel cum se invocă prin motivele de recurs în casație, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesual penală.

Cât privește motivele de recurs în casație, care, în esență, vizează interpretarea materialului probator, Înalta Curte subliniază că reanalizarea situației de fapt și reevaluarea conținutului mijloacelor de probă nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

În realitate, prin susținerea că, din întreg probatoriul administrat in cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi avut cunoștință că țigările găsite în autoturismul său provin din contrabandă sau că sunt destinate săvârșirii acestei infracțiuni și nici modalitatea ori persoana care le-a introdus în țară, se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de fond și de apel.

Or, limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 171 din 05 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/832/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.