Respingerea cererii de recurs în casaţie, ca inadmisibilă. Retragerea recursului în casaţie declarat de inculpat (NCPP)

8 iul. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 199

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 173/RC/2018

NCPP: art. 101 alin. (3), art. 275 alin. (2), art. 440 alin. (4), art. 436 alin. (1), art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) și d), art. 438 alin. (1) pct. 12

GALA LADY LAWYER, ediția a VI-a

Împotriva Deciziei penale nr. 614/A/2017 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014 a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 29 decembrie 2017.

La data de 15 ianuarie 2018 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de recurs în casație, ca inadmisibilă, motivat de faptul că invocarea cazului de care a fost făcută formal.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 ianuarie 2018, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 19 februarie 2018.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2018, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 614/A/2017 din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014.

A respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul inculpat.

A trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 2 aprilie 2018.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut că cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol și nici dispozițiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen., că a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 alin. (1) și art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. (este formulată în scris și cuprinde numele și prenumele, domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, semnătura avocatului care a redactat cererea, este invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.).

În susținerea cazului de recurs în casație, inculpatul a invocat nulitatea constatării judecătorului de cameră preliminară cu privire la ordonanța procurorului din data de 14.11.2013 ce viza delegarea investigatorului cu identitate reală, aceasta fiind data cu încălcarea condițiilor legale.

În acest sens a susținut că atât instanța de fond cât și Curtea de Apel Oradea nu au ținut cont de aspectele invocate, referitoare la modalitatea în care a fost desemnat investigatorul cu identitate reală, precum și nulitatea tuturor actelor de urmărire penală.

Sub aspectul încălcării art. 101 alin. (3) C. proc. pen. a susținut că, atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au făcut nicio trimitere la faptul că în ședința din data de 25.04.2016 procurorul a recunoscut, în fapt, o acțiune de instigare pentru determinarea și provocarea recurentului A. în scopul dobândirii unei probe pentru a fi acuzat, întregul ansamblul probator confirmând aceste susțineri.

Cu referire la încălcarea dreptului la apărare, a arătată că instanța nu a clarificat scopul pentru care inculpatul ar fi solicitat această sumă de bani, având în vedere că pe parcursul procesului penal, acuzarea și implicit denunțătorul, de-a lungul declarațiilor sale contradictorii, au modificat scopul pentru care inculpatul ar fi pretins suma de 3000 euro și ce se obliga sau nu se obliga să facă.

Sub aspectul încălcării principiului prezumției de nevinovăție, a arătat că instanța a apreciat, la soluționarea cauzei, că simpla susținere a denunțătorului are valoare probantă deși era evidentă inconsecvența modului în care acesta a relatat faptele, în cuprinsul declarațiilor fiind prezentate variante diferite, insuficiente sau contradictorii ale aceleiași situații de fapt.

A mai arătat că instanța de apel i-a refuzat dreptul de a da o declarație suplimentară, pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, raportat la declarațiile din aprilie 2017, recurentul opinând că această încălcare a dreptului la apărare s-a manifestat și la declarația dată în apel, prin întreruperea sa repetată.

Totodată, a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de determinarea legii penale mai favorabile, considerând că trebuia aplicată legea penală veche, arătând în acest sens și că fapta de pretindere a unui miel de la denunțător în data de 24.11.2013 a fost demontată, îndoiala trebuind să profite inculpatului.

De asemenea, că prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, instanța de apel nu a ținut cont de înscrisurile medicale, aplecându-se cu precădere asupra modului de săvârșire a presupusei fapte decât a aspectului uman, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta înaintată și istoricul medical al acestuia.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2018, recurentul inculpat A. a depus, în scris, solicitarea de a se lua act de retragerea cererii de recurs în casație promovate în cauză.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului.

Astfel fiind, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, cererea recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului în casație formulat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, împrejurarea că promovarea în instanță a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, partea care a formulat respectiva cerere putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Pe cale de consecință, se va lua act de manifestarea de voință a inculpatului A. împotriva Deciziei penale nr. 614/A din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Respingerea cererii de recurs în casație, ca inadmisibilă. Retragerea recursului în casație declarat de inculpat (NCPP) was last modified: iulie 4th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter