Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC, L. nr. 10/2001)

17 sept. 2021
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 184
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 262/2021

NCPC: art. 304, art. 312 alin. (1), art. 322 pct. 4 teza a II-a, art. 453 alin. (1); NCC: art. 696, art. 700, L. nr. 10/2001: art. 4 alin. (3)

Campanie Craciun UJmag 2020

Analizând recursul declarat de revizuenții A. și B., Înalta Curte constată că este nefondat.

În drept, dispozițiile art. 304 C. proc. civ. prevăd că se poate cere modificarea sau casarea când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct. 7) sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9).

Motivarea contradictorie presupune existența în cuprinsul hotărârii ce face obiectul recursului a unor considerente care se contrazic între ele, astfel încât nici unele dintre acestea nu pot fi reținute ca sprijinind soluția pronunțată de instanța de apel.

Încălcarea sau aplicarea greșită a legii presupune că instanța de apel a identificat corect textele de lege aplicabile raportului juridic dedus judecății însă fie le-a interpretat greșit în ceea ce privește sfera de aplicare, fie le-a aplicat greșit fără a observa particularitățile raportului juridic dedus judecății.

Motivele de recurs, indiferent care ar fi acestea, trebuie însă să se fundamenteze pe considerentele de fapt și de drept reținute de instanța de apel și care explică soluția pronunțată.

Dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. prevăd că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

În atare situație, criticile de nelegalitate formulate prin recurs trebuie să se întemeieze pe soluția dată de instanța de apel asupra cererii de revizuire și pe considerentele decisive pe care această soluție se sprijină, și nu pe considerentele de fapt și de drept reținute în hotărârea atacată cu revizuire.

Aceasta, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care nu permite instanței de revizuire exercitarea unui control judiciar asupra hotărârii atacate cu revizuire, sub motiv că aceasta, hotărârea supusă revizuirii, ar fi rezultatul interpretării și aplicării greșite a normelor de drept ce au fost reținute ca fiind incidente raportului juridic dedus judecății.

În speță, cu titlu prealabil, se impune constatarea că prin sentința civilă nr. 2269/09.09.2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă a fost admisă contestația formulată de contestatarii C. și D. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și familiei și s-a dispus, în condițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Ploiești, strada x 1848, nr. 4, județul Prahova preluat prin naționalizare din patrimoniul defunctului F..

Această dispoziție din hotărâre a rămas definitivă, prin decizia nr. 22/30.01.2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 161/15.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin sentința civilă nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova, secția civilă, a fost respinsă acțiunea în revendicarea imobilului situat în județul Prahova formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu intimații C. și D..

Potrivit considerentelor acestei hotărâri, referitor la calitatea pârâților C. și D. de moștenitori ai defunctului F., instanța a reținut că aceștia nu pot fi apreciați ca fiind renunțători la succesiune în considerarea mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. x, întrucât norma de drept indicată, art. 700 C. civ., face referire la acceptarea succesiunii în termenul legal și nu la renunțarea la succesiune, care este reglementată prin dispozițiile art. 696 C. civ.. Totodată, instanța a reținut că pârâții au fost repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru bunurile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Prin hotărârea recurată în prezenta cauză, instanța de apel, menținând sentința tribunalului, a statuat că cererea revizuire dedusă judecății de reclamanții A. și B. nu poate fi primită în considerarea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.

În esență, instanța de apel a reținut că soluția se impune în considerarea faptului că sentința civilă nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova, secția I civilă nu s-a dat în temeiul înscrisurilor invocate ca temei al revizuirii, anume a certificatelor de calitate de moștenitor nr. 99/25.09.2001 și 111/29.10.2001 emise de notarul public N. și care au fost anulate, ulterior, prin încheierea nr. 1454/07.09.2018 a Judecătoriei Ploiești, ci în considerarea calității părții pârâte de beneficiară a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea 10/2001.

Prin recurs, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., partea revizuentă pretinde ca fiind contradictorii considerentele hotărârii recurate prin care, pe de o parte, s-a reținut că ar avea are vocație succesorală la moștenirea defunctului F. iar, pe de altă parte, s-a reținut că este moștenitoare a defunctului F. în considerarea mențiunilor certificatului de moștenitor nr. S. 289/971 conexat cu certificatul de moștenitor nr. x/1957.

Partea revizuentă susține, în esență, că aceste considerente sunt contradictorii deoarece între cele două noțiuni, vocație succesorală și calitate de moștenitor nu există identitate, ele definind chestiuni complet diferite.

Critica este nefondată.

Mai întâi este de menționat că date fiind limitele învestirii în procesul pendinte, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., instanța de apel nu a avut a statua, în ceea ce privește părțile litigante, nici asupra vocației succesorale și nici asupra calității lor de moștenitoare după defunctul F..

Apoi, verificând lucrările dosarului se constată că în paragraful din hotărâre indicat prin recurs (parag. 5), instanța de apel sintetizează motivele pentru care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de partea revizuentă împotriva părții intimate prin sentința civilă nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova, secția I civilă (din dosarul nr. x/2012), atacată cu revizuire în procesul pendinte.

Anume, instanța de apel a constatat că partea revizuentă a formulat acțiune în revendicare împotriva intimaților cărora li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii 10/2001, în condițiile în care revizuenții nu au formulat niciodată o astfel de cerere de restituire și nu au urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001, chiar dacă aveau vocație succesorală la moștenirea autorului comun, în calitatea lor de moștenitori ai numitei K., sora defunctei G., soția supraviețuitoare a defunctului F.

În paragraful 7 al hotărârii, instanța de apel a examinat și a apreciat a fi corectă constatarea primei instanțe în legătură cu întinderea efectelor încheierii de anulare nr. 1454/07.09.2018 a Judecătoriei Ploiești, secția penală, în raport de cele consemnate în cuprinsul acestei încheieri, anume că efectul desființării certificatelor de moștenitor, privite ca instrumentum probationis, va atrage înlăturarea acestora din circuitul civil, fără a exclude calitatea de moștenitori a intimaților C. și D., dar nici a intimaților A. și B..

Considerentele expuse în paragrafele menționate se constată, pe de o parte, că nu sunt rezultatul raționamentul logico-judiciar pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția dată asupra cererii de revizuire, ci al instanțelor de judecată care au pronunțat hotărârile judecătorești mai sus-arătate, caz în care, chiar greșite fiind, nu puteau face obiect al controlului judiciar exercitat de instanța de apel în procesul pendinte și, pe de altă parte, că nu relevă aspecte contradictorii, în considerarea normelor de drept succesoral speciale instituite prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 pe care s-a fundamentat prima judecată.

Examinarea în cuprinsul hotărârii de apel a considerentelor reținute în sentința civilă nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova (a cărei revizuire se cere) și în încheierea nr. 1454/07.09.2018 a Judecătoriei Ploiești (prin care s-a dispus anularea înscrisurilor pe care se fundamentează cererea de revizuire) s-a impus în dovedirea verificărilor necesar a fi efectuate de instanța de revizuire învestită cu judecata unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.

Anume, învestită fiind cu judecata unei astfel de cereri, instanța de apel avea a statua, în raport de criticile formulate de partea revizuentă prin apel, dacă sentința civilă nr. 694/07.03.2014, în ceea ce privește dezlegarea dată calității părții pârâte de moștenitoare după defunctul F., s-a întemeiat sau nu pe, în mod hotărâtor, pe mențiunile certificatelor de calitate de moștenitor anulate prin încheierea nr. 1454/07.09.2018.

Rezultatul acestei examinări este expus de instanța de apel în celelalte paragrafe ale hotărârii, în care a argumentat lipsa caracterului determinant al înscrisurilor anulate prin încheierea nr. 1454/07.09.2018 a Judecătoriei Ploiești, secția penală în pronunțarea sentinței civile nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Așa fiind, constatând că hotărârea recurată nu cuprinde considerente contradictorii în înțelesul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge criticile subsumate acestui motiv de recurs de partea revizuentă.

Prin cea de-a doua critică de nelegalitate, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., partea revizuentă pretinde, în esență, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 700 C. civ., întrucât intimații nu puteau beneficia de un drept succesoral care nu mai exista în patrimoniul acestora la momentul depunerii cererii de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

Critica este, de asemenea, nefondată.

Așa cum s-a arătat, în procesul pendinte, instanța de apel nu avea a statua, în raport de limitele învestirii, nici asupra vocației succesorale și nici asupra calității părților de moștenitoare ale defunctului F., nici din perspectiva normelor de drept comun prevăzute de C. civ. și nici din perspectiva normelor speciale prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În consecință, eventuale aprecieri ale instanței de revizuire asupra temeiniciei argumentelor reținute de instanța de revendicare în fundamentarea hotărârii atacate cu revizuire se constituie în considerente indiferente, în raport de cele care sprijină soluția dată asupra cererii de revizuire.

Astfel de considerente nu pot fi analizate în recurs, întrucât, pe de o parte, ele nu sprijină soluția dată asupra cererii de revizuire care face obiectul controlului exercitat de instanța de recurs în procesul pendinte și, pe de altă parte, analiza acestora presupune o evaluare în procedura de revizuire a raționamentului judiciar pe care se sprijină o hotărâre judecătorească definitivă atacată cu revizuire, ceea ce nu este permis.

În speță, lucrările dosarului evidențiază, cu claritate, faptul că statuările asupra calității părții intimate de moștenitoarea a defunctului F. se regăsesc în cuprinsul sentinței civile nr. 694/07.03.2014 a Tribunalului Prahova, secția I civilă (rămasă definitivă) ca, de altminteri, și raționamentul logico-judiciar pe instanța și-a fundamentat această soluție, anume în considerarea formulării de partea intimată a unei cereri de restituire în procedura Legii nr. 10/2001 și a normelor de drept prevăzute de dispozițiile art. 700 C. civ. și de art. 4 alin (3) din Legea nr. 10/2001.

Pretinzând revizuirea acestei hotărâri în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., sub motiv că soluția din sentința menționată s-a dat, în realitate, în temeiul certificatelor de calitate de moștenitor nr. 99/25.09.2001 și 111/29.10.2001 (ulterior, anulate) de care partea intimată s-ar fi prevalat, în mod nelegal, partea revizuentă a stabilit, implicit, limitele în care se judecă cererea de revizuire, anume se verifică dacă hotărârea atacată cu revizuire s-a dat sau nu în temeiul înscrisurilor anulate.

Invocând acest motiv de revizuire, partea revizuentă nu poate pretinde, totodată, și efectuarea în procedura de revizuire a unui control judiciar cu privire la alte dezlegări date prin hotărârea atacată cu revizuire, cum este cea privind modalitatea în care instanța de revendicare a interpretat și aplicat dispozițiile art. 700 C. civ. și ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prin sentinței civile nr. 694/07.03.2014, întrucât o astfel de solicitare excedează limitelor învestirii.

Aceasta, întrucât, astfel cum s-a arătat, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care nu permite instanței de revizuire exercitarea unui control judiciar asupra hotărârii judecătorești definitive atacate cu revizuire.

În atare condiții, Înalta Curte urmează a respinge criticile subsumate de partea revizuentă motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât acestea nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate.

Așa fiind, constatând că hotărârea recurată nu cuprinde considerente contradictorii și că a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul dedus judecății, ca nefondat.

Cum partea revizuenta a pierdut procesul, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea sa la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea părții intimate.

Sursa informației: www.scj.ro.

Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC, L. nr. 10/2001) was last modified: septembrie 16th, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter