Refuzul inculpatei de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Atragerea atenţiei apelantei inculpate asupra dispoziţiilor privind revocarea amânării aplicării pedepsei

• NCP: art. 337
• NCP: art. 396 alin. (4)
• NCP: art. 42 lit. a) şi lit. b)
• NCP: art. 74 alin. (1)
• NCP: art. 83 alin. (1) lit. a) - d)
• NCP: art. 84
• NCP: art. 85
• NCP: art. 86 alin. (1)
• NCP: art. 88
• NCPP: art. 114 alin. (4)
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 417 alin. (2)
• NCPP: art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a)
• NCPP: art. 61 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 62
• O.U.G. nr. 195/2002: art. 38

Prin Sentința penală nr. 92/F din data de 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., comisă în data de 09.01.2020.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 76/A din 13 aprilie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de apelanta inculpată A. este fondat pentru următoarele considerente:

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv procesul-verbal întocmit la data de 9 ianuarie 2020 de către agentul șef adj. C. și agentul F., ambii din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, jud. Argeș; fișa de prezentare urgență, cererea de analiză, examenul clinic, procesul-verbal de recoltare mostre biologice, declarațiile martorilor B., C., E., D., F., G.; declarațiile inculpatei/suspectei A., înscrisuri; x și proces-verbal de vizualizare, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, în sensul că în data de 09.01.2020, ora 20:30, a condus pe drumurile publice, respectiv pe raza județul Argeș, autoturismul marca x, înmatriculat sub nr. x, și fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, cu ocazia conducerii acesteia la Spitalul Mioveni, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Este nefondată critica inculpatei privind omisiunea primei instanțe de a analiza toate probele administrate în cauză și, implicit de a lămuri contradicțiile existente în declarațiile martorilor. Astfel, prima instanță a analizat aspectele esențiale în baza cărora a reținut starea de fapt, pe baza căreia a stabilit că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen.

Inculpata a negat comiterea faptei, invocând în esență că a fost în eroare, în sensul că pe fondul tulburării provocate de comportamentul inadecvat al organelor de poliție, dar și al doamnei dr. B., pe fondul oboselii acumulate în acea zi, a considerat că recoltarea sângelui din deget echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei.

Înalta Curte apreciază că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpata a refuzat să se supună prelevării mostrelor biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, inculpata A. a condus pe drumurile publice, pe DN 73, pe raza jud. Argeș, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, fiind oprită în trafic, în mod regulamentar, de către un echipaj de poliție din cadrul secției nr. 15 Poliție Rurală Stâlpeni, format din agentul șef adj. C. și agentul F.. Deși, în mod repetat, ambii polițiști i-au solicitat inculpatei să sufle în aparatul etilotest, inculpata, inițial, a refuzat, apoi a arătat că se va supune testului în momentul în care soțul său va ajunge la fața locului, trecând aproximativ 15 minute până când s-a încercat efectuarea testului, încercare ce nu s-a finalizat deoarece inculpata nu sufla suficient aer, aparatul a indicat eroare, iar apoi la o nouă încercare de suflare, aparatul etilotest s-a descărcat nemaiputând fi utilizat. În timpul discuției purtate cu agenții de poliție, inculpata a afirmat că a consumat două pahare cu vin. Aceste aspecte rezultă atât din declarațiile martorilor C., E., F., cât și din imaginile înregistrate cu telefonul mobil de către F.. Susținerile inculpatei referitoare la contradicțiile existente în declarațiile martorilor cu privire la evenimentele petrecute anterior opririi sale în trafic de către polițiști, nu sunt relevante în cauză având în vedere infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, precum și momentul consumării acestei infracțiuni. La solicitarea polițiștilor, inculpata a fost de acord să se deplaseze la Spitalul Mioveni, unde au fost așteptați de către un alt lucrător de poliție – H. din cadrul orașului Mioveni – Formațiunea Rutieră care a adus un aparat etilotest funcțional, însă la solicitarea expresă a agentului șef adj. C., inculpata a refuzat să sufle în aparatul etilotest, așa cum rezultă din declarațiile martorilor C., E. și F..

La solicitarea agentul șef adj. C., inculpata a fost de acord să se supună recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, însă după prelevarea sângelui din deget pentru stabilirea glicemiei și după efectuarea consultului medical prealabil, în prezența agentului șef adj. de poliție C. și a medicului de gardă B. care a desigilat trusa standard pentru recoltare, inculpata a refuzat în mod expres să-i fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, consemnând în cuprinsul procesului-verbal de recoltare mostre biologice: consider că nu este cazul pentru recoltare de probe biologice, alcooltestul agenților de circulație nu a funcționat la fața locului.

Potrivit art. 17 alin. (5) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014, în situația în care, după desigilarea trusei standard, persoana în cauză refuză recoltarea mostrelor biologice, se vor completa în mod corespunzător rubricile respective din procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, aflat în trusa standard, ce va fi semnat de către polițistul rutier și personalul medical, precum și de către persoana respectivă dacă aceasta nu refuză să semneze procesul-verbal. În cauză, procesul-verbal de recoltare mostre biologice este semnat de polițistul rutier C., medicul B., inculpata consemnând mențiunile arătate mai sus. În fișa prezentare urgență este specificat numărul trusei standard de prelevare a probelor biologice, precum și data expirării. În apărarea sa, inculpata a invocat faptul că există dubii cu privire la abilitarea medicului B. de a preleva probe biologice. Această susținere este înlăturată de declarația martorei B. în care a menționat faptul că a încheiat un contract individual de muncă cu Spitalul, numai pentru efectuarea de gărzi, aspecte ce se coroborează cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014 conform cărora recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor psihoactive, din dispoziția organelor abilitate, se poate face în cadrul oricărei unități de asistență medicală autorizate sau în instituții medico-legale de către personalul medical care are aviz valabil de liberă practică. Potrivit art. 3 alin. (1) din aceleași norme metodologice recoltarea mostrelor biologice de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei (…), este asimilată urgențelor medicale și nu poate fi refuzată de către personalul medical.

Deși inculpata a invocat faptul că a fost în eroare considerând că recoltarea sângelui din deget echivalează cu prelevarea mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, apreciind, totodată, că polițiștii și medicul au avut un comportament inadecvat, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține eroarea ca și cauză de neimputabilitate, în condițiile în care martora B. – medicul de gardă a declarat că i-a adus la cunoștință inculpatei faptul că prelevarea sângelui din deget nu s-a făcut pentru determinarea alcoolemiei, ci pentru stabilirea glicemiei, iar pregătirea sa juridică (avocat) reprezintă o circumstanță ce conturează ideea că invocarea erorii s-a realizat pro causa în scopul exonerării de răspundere penală.

Mai mult, se arată că din probe nu rezultă faptul că polițiștii sau medicul au avut un comportament care să depășească atribuțiile specifice profesiei practicate. Declarația martorului D. conține un grad ridicat de subiectivism, fiind soțul inculpatei. Deopotrivă, din declarația acestui martor nu rezultă aspecte care să justifice refuzul inculpatei de a i se preleva probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Faptul că medicul ar fi prezentat o stare de nervozitate sau că i-ar fi adresat inculpatei întrebări pe care aceasta le considera jignitoare ori că a efectuat un control medical prealabil, nu constituiau motive care să o determine pe inculpată să refuze prelevarea probelor și, oricum, afirmațiile acestuia nu se coroborează cu alte probe.

Semnificativ este faptul că pe lângă mențiunile scrise de către inculpată în procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, la dosarului de urmărire penală există copie a unui înscris înaintat de către Spitalul Orășenesc Mioveni, în care inculpata scrie nu doresc recoltarea de probe biologice, mențiune sub care există semnătura inculpatei. Totodată, în fișa prezentare urgență este specificat numărul trusei standard de prelevare a probelor biologice, precum și data expirării, dar și mențiunea refuză examenul clinic, iar în înscrisul denumit examen clinic este subliniată rubrica refuză efectuarea examenului clinic solicitat de polițistul rutier.

Deși inculpata, în motivele de apel, a arătat că declarațiile martorilor B., C., E. și F., nu corespund adevărului, este neîntemeiată această susținere, în condițiile în care declarațiile acestor martori se coroborează între ele, fiind susținute de înscrisurile întocmite.

Faptul că agentul șef adj. C. și agentul F. au întocmit, conform art. 61 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., procesul-verbal la data de 9 ianuarie 2020, nu justifică ideea că în declarațiile date în calitate de martori nu au spus adevărul, în condițiile în care potrivit art. 114 alin. (4) din C. proc. pen. pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din C. proc. pen., iar declarațiile lor se coroborează cu conținutul procesului-verbal. În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că posibilitatea conferită de textul de lege, de a fi audiate și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 din C. proc. pen., se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia (Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016). Constatările personale ale organelor care au întocmit procese-verbale sunt valorificate în cadrul procesului penal prin audierea acestora în calitate de martori și acordarea posibilității inculpatei de a percepe în mod direct relatarea acestora în ședință publică și de a le adresa întrebări, fiind respectate exigențele art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Aspectele din declarațiile martorilor C., E., F. și G. privitoare la evenimentele desfășurate anterior momentului opririi în trafic a inculpatei, respectiv discuțiile purtate între polițiști și inculpată în timp ce era schimbată roata autoturismului inculpatei, nu sunt esențiale în privința vinovăției inculpatei, în condițiile în care autoturismul era oprit din cauza unei avarii produse la o roată, inculpata nefiind, în acel moment, participant la traficul rutier. Nu prezintă relevanță faptul că polițiștii au legitimat-o pe inculpată în timp ce martorul G. schimba roata autoturismului acesteia sau că, după ce s-a pus în mișcare, autoturismul condus de inculpată avea un anumit mod de deplasare și avea farurile stinse ori aprinse, deoarece aceste acțiuni exced elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., fiind evaluate ca circumstanțe ale comiterii faptei penale.

Consumarea infracțiunii a avut loc în momentul în care inculpata a refuzat prelevarea de mostre biologice. Chiar dacă inculpata susține că potrivit art. 16 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1.512/2013 modificat și completat prin art. I pct. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1192/2014, examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice sau de substanțe psihoactive a persoanei supuse recoltării mostrelor biologice se efectuează numai la solicitarea polițistului rutier, dacă persoana în cauză a fost implicată într-un accident de circulație rutieră în urma căruia a survenit decesul sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, Înalta Curte subliniază faptul că examenul medical în vederea interpretării stării clinice induse de consumul recent de băuturi alcoolice, nu se confundă cu recoltarea mostrelor biologice în vederea determinării alcoolemiei.

Astfel, conform art. 17 alin. (2) din Normele metodologice menționate anterior, refuzul persoanei implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier de a accepta recoltarea mostrelor biologice (…), se pedepsește conform legii, în condițiile C. proc. pen.. Totodată, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii vehiculelor, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna, (…) sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanțe psihoactive, la solicitarea polițistului rutier, neexistând condiția ca probele biologice să fie recoltate doar în cazul în care vehiculul este implicat într-un incident rutier sau doar în cazul în care conducătorul a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice. În speță, din imaginile captate cu telefonul mobil de către martorul F., rezultă că inculpata le-a spus polițiștilor că a consumat două pahare cu vin.

Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen. constă într-un refuz sau sustragere de a se supune prelevării de mostre biologice, nefiind necesară o anumită formă de manifestare a refuzului.

Așadar, Înalta Curte constată că dovezile administrate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru comiterea faptei deduse judecății. Totodată, apreciază că prima instanță a stabilit o încadrare juridică corectă, în sensul că fapta inculpatei A. care, în data de 09.01.2020, ora 20:30, a condus pe raza județul Argeș, autoturismul marca x, înmatriculat sub nr. x, și fiind oprită în trafic de către un echipaj de poliție, cu ocazia conducerii acesteia la Spitalul Mioveni, a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive, întrunește elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, ale infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Ca atare, se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a fost just individualizată, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii. Inițial, inculpata și-a exprimat acordul pentru prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă, după deschiderea trusei standard, a refuzat prelevarea probelor. Starea de pericol ridicat creată pentru valoarea ocrotită de lege – incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei are scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier. De asemenea, se are în vedere scopul urmărit de către inculpată, respectiv împiedicarea stabilirii alcoolemiei și implicit a constatării faptei de conducere sub influența alcoolului.

Faptul că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei nu echivalează cu încercarea zădărnicirii aflării adevărului, în condițiile în care inculpata și-a exercitat drepturile procesuale conform scopului pentru care au fost prevăzute de lege.

Potrivit art. 83 din C. pen., privind condițiile amânării aplicării pedepsei: (1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

(3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage și amânarea aplicării amenzii care însoțește pedeapsa închisorii în condițiile art. 62.

(4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Referitor la motivul de apel privind amânarea aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) – d) din C. pen., urmând să amâne aplicarea pedepsei ținând cont de persoana inculpatei, pregătirea profesională, aceasta fiind de profesie avocat, situația familială – soțul său a decedat, inculpata rămânând singurul întreținător al familiei ce cuprinde atât minori, cât și persoane în vârstă, conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, prezența în fața organelor judiciare în toate fazele procesuale, existând posibilități serioase de îndreptare. Se apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară în raport de circumstanțele faptei și persoana inculpatei, iar supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată constituie o garanție a îndreptării acesteia.

În consecință, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 92/F din data de 22 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

Va stabili față de inculpata A. pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. și art. 83 din C. pen., va amâna aplicarea pedepsei închisorii stabilite față de apelanta inculpată A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în condițiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 85 din C. pen., va obliga apelanta inculpată A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica Serviciului de Probațiune București.

Va atrage atenția apelantei inculpate asupra dispozițiilor art. 88 din C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.