Refuzarea executării mandatului european de arestare și invocarea motivelor opţionale de refuz. Respingerea contestației

• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 154
• Legea nr. 302/2004: art. 155
• Legea nr. 302/2004: art. 163
• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (6) lit. b)
• Legea nr. 302/2004: art. 167 alin. (1) lit. a) - e)
• Legea nr. 302/2004: art. 172 alin. (3)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. c) şi lit. g)
• NCP: art. 228 alin. (1)
• NCP: art. 229 alin. (1) lit. b) şi e)
• NCP: art. 35 alin. (1)
• NCP: art. 77 lit. a)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 64/F din data de 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022 în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.11.2021 de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa (Republica Portugheză) față de persoana solicitată A.

A fost refuzată executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A.

În baza art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută pe cale incidentală hotărârea pronunțată de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa – Juizo Central Criminal de Lisboa – Juiz 17 (Republica Portugheză) la data de 31.03.2020 în dosarul nr. x/YYSB, rămasă definitivă la data de 11.10.2021 (pentru care s-a emis mandatul european de arestare din data de 11.11.2021), prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 20 și 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez (faptă cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 77 lit. a) C. pen.).

S-a dispus executarea de către persoana solicitată, într-un penitenciar din România, a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate prin hotărârea recunoscută.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 328 din 20 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A. cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constă că pe numele persoanei solicitate A., la data de 11.11.2021 a fost emis mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Portugalia, urmărit pentru săvârșirea, în calitate de autor, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 20 și 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez, mandatul având la bază o hotărâre de condamnare pronunțată de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa – Juizo Central Criminal de Lisboa – Juiz 17 (Republica Portugheză) la data de 31.03.2020 în dosarul nr. x/YYSB, rămasă definitivă la data de 11.10.2021.

În cauza de față, condamnatul a solicitat admiterea cererii de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare, prin care a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 4 ani și refuzarea executării mandatului european de arestare emis la 11.11.2021 invocând două motive opționale de refuz cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) și lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Instanța de fond, văzând dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care „În situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109”, în mod corect a procedat la recunoașterea, pe cale incidentală a hotărârii de condamnare și a dispus executare a pedepsei în România.

Totodată, potrivit art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

Referitor la motivul de refuz invocat de persoana solicitată, privind prescripția răspunderii penale, Curtea de Apel București a constată că din modul de redactare a dispoz. art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 rezultă cu evidență că prescripția răspunderii penale poate constitui un astfel de motiv de refuz de executare numai în cazul mandatului european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, iar nu în cazul în care, precum în speță, mandatul european de arestare este emis pentru executarea unei pedepse cu închisoarea. În această din urmă situație ar putea constitui motiv de refuz de executare potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 doar celălalt caz prevăzut de acest text de lege, respectiv cel al prescripției executării pedepsei (care, desigur, nu își poate găsi aplicarea în speță, hotărârea de condamnare rămânând definitivă la data de 11.10.2021).

Referitor la cel de al doilea motiv de refuz, cel prevăzut de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a constat că în cauză nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la identitatea, iar persoana solicitată – cetățean român – a arătat că nu este de acord cu predarea sa în baza mandatului european de arestare și că dorește să execute pedeapsa în România.

Totodată, cu privire la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 20 și 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, s-a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. a) – e) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea acestei hotărâri, întrucât:

– hotărârea străină de condamnare este definitivă și executorie, fapta de furt calificat reținută prin aceasta în sarcina persoanei solicitate fiind incriminată și în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României (își are corespondentul în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 77 lit. a) C. pen.);

– persoana condamnată are cetățenia română, trăiește pe teritoriul României și este de acord să execute pedeapsa în România;

– nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea de Apel a mai reținut că natura și durata pedepsei aplicate de instanța străină (4 ani închisoare) corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei, conform art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Apărătorul persoanei solicitate, în contestația formulată precizează că, potrivit art. 154 raportat la art. 155 C. pen., termenul de prescripție este de 10 ani și curge de la data ultimului act material reținut în sarcina persoanei solicitate, respectiv, 20.07.2011. Astfel, solicită a se avea în vedere că, în situația în care faptele reținute în sarcina persoanei solicitate erau judecate de autoritățile române, la data de 20.07.2021 acestea ar fi fost prescrise.

Înalta Curte constată că apărările persoanei solicitate sunt nefondate, în speța de față nefiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea 302/2004.

Potrivit art. 99 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare „când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române”.

Persoana solicitată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 20 și 204 alin. (1) și (2) din C. pen. portughez (faptă cu corespondent în legea penală română în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) și e) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 77 lit. a) C. pen.).

Analizând actele dosarului Înalta Curte constată că ultimul act de executare a avut loc la data de 09.11.2011 la ora 11:30, când inculpatul A. conducea automobilul cu numărul de înmatriculare auto x pe Șoseaua națională 250, aproape de accesul ta Traseul suplimentar nr. 22, din localitatea Loures, având ca pasageri pe inculpata CIBI și pe un alt cetățean român pe nume HH. În portbagajul automobilului au fost găsite 3 (trei) pungi, toate căptușite cu folie de aluminiu, pe care inculpații intenționau să le folosească pentru a ascunde articolele pe care intenționau să le fure din spațiile comerciale.

În raport cu ultimul act de executare care s-a săvârșit la data de 09.11.2011- reținut atât în hotărâre de condamnare pronunțată de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa – Juizo Central Criminal de Lisboa – Juiz 17 (Republica Portugheză) la data de 31.03.2020 în dosarul nr. x/YYSB, rămasă definitivă la data de 11.10.2021, cât și în mandatul european de arestare, Înalta Curte constată faptele pentru care persoana solicitată a fost condamnată definitiv nu sunt prescrise nefiind incidente prevederile art. 99 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

În aceste condiții nu se mai impune analiza apărărilor formulate de persoana solicitată în sensul că prescripția răspunderii penale ar conduce la neexecutarea mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 64/F din data de 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.