Recurs în casație respins ca nefondat. Infracţiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător (NCPP, NCP, O.U.G. nr. 195/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 46/RC/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 438 alin. (1) pct. 12, art. 448 alin. (1) pct. 1; O.U.G. nr. 195/2000: art. 85 alin. (1), art. 86 alin. (2); NCP: art. 5

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte reține că aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată. Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative.

Recurentul a susținut că legea penală mai favorabilă este legea penală în vigoare, care permite aplicarea pedepsei amenzii penale fiind astfel posibilă menținerea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani. De asemenea, că sau reținut doar circumstanțele agravante, fără a se avea în vedere circumstanțele personale.

Potrivit disp.art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, constituie infracțiune punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar potrivit disp. art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000 constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Stabilind vinovăția inculpatului, instanța de apel a reținut, în procesul de individualizare a pedepselor și asupra legii penale mai favorabile, prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen. și a constatat că legea veche conține dispoziții mai favorabile, în privința regulilor de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente.

În aceste condiții, pedepsele stabilite pentru cele doua infracțiuni reținute în sarcina recurentului inculpat de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, respectiv de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, nu sunt în afara limitelor prevăzute de lege.

Totodată Înalta Curte reține că verificarea pedepselor aplicate de instanța de apel se realizează în raport de încadrările juridice reținute de aceasta și nu în raport de principiul aplicării legii penale mai favorabile, astfel cum a solicitat inculpatul, pedepsele fiind stabilite în limitele prevăzute de lege cu reținerea corespunzătoare a concursului de infracțiuni și a modului de stabilire a sancțiunii în cazul acestuia, în raport de legea mai favorabilă reținută de instanța de apel.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 829/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/216/2015.

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.