Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii Europene şi jurisprudența instanțelor din statele membre

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În același sens s‑a pronunțat și House of Lords, cu privire la repararea prejudiciilor invocate într‑o altă cauză de către reclamanți ca urmare a adoptare a aceleași legi^[35], afirmând că adoptarea deliberată a unei legi, ce instituia o discriminare pe baza naționalității, cu nerespectarea articolului 52 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (articolul 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), constituia o încălcare manifestă a dreptului Uniunii Europene, ce nu putea fi justificată și, prin consecință, suficient de gravă pentru a da naștere unui drept la dezdăunare din partea statului.

În Franța, Consiliul de Stat a găsit o modalitate de a recunoaște răspunderea statului în urma adoptării unei legi contrare dreptului Uniunii Europene, deducând o asemenea răspundere dintr‑o ilegalitate comisă de către autoritatea administrativă învestită cu aplicarea respectivei legi^[36]. În speță, reclamantele au formulat împotriva statului o cerere de reparare a prejudiciilor cauzate prin adoptarea de către Ministrul Economiei și Finanțelor a unor decizii de fixare a prețurilor produselor de tabac, făcând usaj de o competență facultativă acordată prin legea franceză din 24 mai 1976 privind amenajarea monopolului de tabac. Această lege fusese declarată contrară Directivei 72/464^[37] de către Consiliul de Stat. Din lectura deciziei Consiliului de Stat din 28 februarie 1992, privind angajarea răspunderii statului, rezultă că faptul generator al prejudiciului a constat în adoptarea măsurilor reglementare de către Ministrul Economiei și Finanțelor, și nu în legea franceză din 24 mai 1976. Această interpretare a permis Consiliului de Stat să rețină răspunderea statului pentru fapta administrației, care, în exercițiul puterii sale reglementare, are obligația de a respecta supremația dreptului Uniunii Europene.

Tot în anul 1992, Curtea administrativă de apel de la Paris a impus obligația de reparare în sarcina statului, într‑o situație de încălcare a dreptului Uniunii Europene imputabilă legiuitorului, fără a mai numi organul de stat a cărui comportament se găsea direct la originea prejudiciului creat^[38].

Cu decizia pronunțată în cauza Gardedieu din 2007^[39], Consiliul de Stat a depășit o etapă importantă, consacrând răspunderea statului în urma adoptării unei legi contrare obligațiilor asumate la nivel internațional de către Franța, independent de adoptarea oricăror măsuri de aplicare a respectivei legi pe plan intern. Deși, în speță, legea vizată a fost declarată contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului, soluția reținută de către Consiliul de Stat are vocația de a se aplica tuturor angajamentelor internaționale ale Franței, inclusiv celor asumate în cadrul Uniunii Europene. În același timp, decizia pronunțată în cauza Gardedieu are meritul de a fi completat regimul tradițional de răspundere a statului « sans faute », pe motivul rupturii egalității în fața sarcinilor publice, care impunea condiția existenței unui prejudiciu anormal și special, potrivit unei decizii pronunțate de către Consiliul de Stat în 1938^[40].

2.3 Răspunderea statului pentru activitatea judiciară

În ceea ce privește răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii Europene, care își au sursa în hotărâri ale instanțelor naționale de ultim grad de jurisdicție, se pare că jurisprudența Curții de justiție nu a avut implicări profunde la nivelul jurisprudenței instanțelor naționale din statele membre. În acest context, ne vom limita să menționăm o decizie interesantă a Curții Constituționale belgiene^[41] merită să fie menționată în acest context. În speță, comuna Schaerbeek introdusese o acțiune în răspundere a statului, în temeiul articolului 1382 din Codul civil belgian. În sprijinul acțiunii sale, comuna Schaerbeek susținea că, în cadrul examinării recursului în reformare pe care îl formulase împotriva unei decizii a Colegiului jurisdicțional din Bruxelles, Consiliul de Stat nu și‑ar fi motivat decizia și ar fi nesocotit termenul de soluționare a recursului prevăzut de articolul 9 din decretul regal aplicabil. Deși, la lectura deciziei Curții Constituționale, nu rezultă că această cauză prezenta o legătură cu dreptul Uniunii Europene, Curtea Constituțională s‑a referit la jurisprudența în materie a Curții de justiție, privind posibilitatea de a angaja răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat de hotărârilor contrare dreptului Uniunii Europene, pentru a stabili o nouă interpretare a articolului 1382 din Codul civil, în mod conform Constituției naționale. În viziunea Curții Constituționale, articolul 1382 din Codul civil, pentru a fi compatibil cu articolele 10 și 11 din Constituție, precum și cu articolele 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuia să fie interpretat în sensul următor: faptul că o decizie litigioasă nu poate fi retrasă, reformată sau anulată nu poate să împiedice răspunderea statului pentru ilegalitatea comisă de către o instanță de ultim grad de jurisdicție, atâta timp cât această ilegalitate presupunea o încălcare suficient de gravă a regulilor de drept aplicabile.

3. Concluzii

Consacrând obligația statelor membre de a repara prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii Europene pe temeiul articolului 5 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), Curtea de justiția a urmărit să asigure un sistem de protecție completă și efectivă a drepturilor particularilor conferite de dispozițiile dreptului Uniunii Europene.

Din perspectiva normelor de drept național, răspunderea statului față de particulari este una specială, fiind subordonată îndeplinirii unor condiții diferite. Aplicarea acestor condiții acțiunilor în despăgubiri ale particularilor care invocă dreptul Uniunii Europene este de natură sa pună în discuție posibilitatea acestora de a obține repararea prejudiciului cauzat și, implicit, nivelul de protecție garantat în virtutea jurisprudenței Curții de justiție. În același timp, rezervele manifestate de către instanțele naționale față de principiul răspunderii statului din dreptul Uniunii Europene își găsesc expresia în interpretarea restrictivă a condițiilor generale de răspundere stabilite de către Curtea de justiție. În ciuda acestor tendințe, jurisprudența instanțelor din statele membre a cunoscut o evoluție în sensul acceptării răspunderii statului, cu precădere în cazul netranspunerii sau a transpunerii incomplete a directivelor Uniunii Europene, instanțele naționale integrând în soluțiile lor jurisprudența pertinentă a Curții de justiție.

^[35] House of Lords, 28 octombrie 1999, R. c. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame e.a., The Weekly Law Reports, 1999, vol. 3, p. 1062‑1090.

^[36] Conseil d’Etat, 28 februarie 1992, Société Arizona Tabacco Products et SA Philip Morris France, n^o 87753.

^[37] Directiva 72/464 a Consiliului, din 19 decembrie 1972, privind taxele, altele decât taxele pe cifra de afaceri, ce afectează consumul de tabac manufacturat, JO L 303, din 31 decembrie 1972, p. 1.

^[38] Cour administrative d’appel de Paris, 1 iulie 1992, Société Dangeville, n° 89PA02498.

^[39] Conseil d’Etat, 8 februarie 2007, Gardedieu, n° 279522.

^[40] Conseil d’Etat, 14 ianuarie 1938, Société anonyme des produits laitiers « La Fleurette », n° 51704.

^[41] Cour Constitutionnelle, extras din decizia n° 99/2014, 30 juin 2014, Monitorul belgian, ediția a 2‑a, din 22 septembrie 2014, p. 74552.