Procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate. Punerea în executare a mandatului european de arestare (L. nr. 302/2004, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 781/2020

L. nr. 302/2004: art. 104 alin. (9), art. 109, art. 112, art. 113

Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

„(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica”.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că „instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112”.

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că „durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile”.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că persoana solicitată a fost arestată în vederea predării la data de 18 iunie 2020, măsură care a fost menținută succesiv până în prezent, nefiind depășită durata totală de 180 de zile. De asemenea, se reține că autoritățile judiciare române au făcut mai multe demersuri pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare elene, acestea din urmă arătând că nu este posibilă nicio misiune de preluare a persoanei solicitate până la data de 30 noiembrie 2020 având în vedere noile măsuri de siguranță impuse în contextul evoluției pandemiei de COVID-19, în Grecia fiind declarat lock-down.

Chiar dacă jurisprudența constantă a Înaltei Curți a statuat faptul că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea sa în custodia statului, textul de lege instituie și obligativitatea instanței de a examina periodic necesitatea menținerii acestei măsuri.

Această analiză se face prin raportare și la situația particulară a persoanei private de libertate, întrucât statul este obligat să se asigure că persoanele aflate în detenție sunt deținute în condiții ce respectă demnitatea umană, că nu sunt supuse unor suferințe sau greutăți de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că nu li se compromite sănătatea.

Atât CEDO cât și CJUE au statuat că se impune respectarea unor condiții de detenție care să nu aducă atingere demnității umane și să nu provoace suferințe mai mari decât cele care, inevitabil, sunt inerente acestei situații (Cauza Florea contra României – CEDO Hotărâre din 14 septembrie 2020, cerere 37186/03, cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU – Aranyosi și Căldăraru).

Or, persoana solicitată are dizabilități evidente locomotorii și vizuale, fiind lipsită de acuitate vizuală și imobilizată într-un scaun cu rotile urmare a unei amputații, dizabilități care împreună cu regimul restrictiv al detenției o împiedică să se descurce în mediul penitenciar de o manieră individuală.

Având în vedere că de la data de 19 iunie 2020 când față de persoana solicitată s-a dispus măsura arestării provizorii, autoritățile elene, care cunoșteau problemele de sănătate ale acesteia, nu au organizat nicio misiune pentru preluarea mai rapidă a persoanei solicitate, căile de transport aerian către și dinspre Grecia fiind deschise în mai multe perioade, și nici pentru recunoașterea pe cale principală a soluției de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Grecia, ținând cont și de împrejurarea că statul solicitant nu a precizat dacă menține mandatul european de arestare sau dorește retragerea acestuia, menținerea persoanei solicitate în detenție provizorie în România pentru executarea mandatului european de arestare o plasează într-o situație extrem de dificilă, condițiile de detenție pentru o persoană care este aproape nevăzătoare și cu un membru inferior amputat, putând constitui un tratament degradant ori inuman, deci o încălcare a art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Față de pasivitatea autorităților elene în organizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate, și ținând cont de afecțiunile medicale grave de care suferă persoana solicitată, se apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, astfel cum a solicitat Ministerul Public.

Constatând legalitatea și temeinicia încheierii din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A. vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.