Procedura privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitive. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei (NCPP, NCP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 255/2020

NCPP: art. 51 alin. (6), art. 553, art. 597 alin. (1), art. 598 alin. (2); L. nr. 302/2004: art. 142, art. 156 alin. (1); NCP: art. 32, art. 228 alin. (1), art. 275 alin. (3)

Petentul condamnat A. a făcut obiectul procedurii privind recunoașterea unei hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania.

Astfel, se reține că prin Sentința penală nr. 227 din data de 30 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr. x/2017 (definitivă, prin necontestare, la 7 noiembrie 2017), a fost recunoscută sentința nr. 134/16 din 9 martie 2016 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 8 Barcelona, definitivă prin hotărârea pronunțată la data de 8 iulie 2016 de Audiența Provincială din Barcelona – Secțiunea a șaptea, în dosarul nr. x/2016-F, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt, prevăzută de art. 234 și 235 alin. (1) punctul 7 din C. pen. spaniol coroborat cu art. 16 din C. pen. spaniol.

La data rămânerii definitive a acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 7 noiembrie 2017 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, care nu a putut fi pus în executare constatându-se că petentul condamnat se sustrage de la executarea pedepsei.

În cauză, prin cererea formulată la data de 18 decembrie 2019 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, petentul condamnat A. a solicitat constatarea prescripției executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de către Tribunalul Penal din Barcelona și recunoscută de către autoritățile din România, având în vedere că a executat în proporție de 2/3 această pedeapsă.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) al art. 598 din C. proc. pen., la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Deși, așa cum s-a arătat, petentul condamnat A. a făcut obiectul unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Spania, Curtea de Apel Craiova nu este instanță de executare, în sensul art. 553 și art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate – recunoașterea având loc în speță în cadrul procedurii reglementate de art. 136 și urm. din legea menționată, anterior renumerotării acesteia, (în prezent art. 142 și urm. Legea nr. 302/2004, republicată).

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598 – 599 din C. proc. pen.

În consecință, odată recunoscută sentința penală de condamnare de către autoritățile judiciare din România, instanța competentă să judece contestația la executare formulată de petent este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate.

Un raționament similar se regăsește de altfel și în Decizia nr. 34/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secții Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care, printre altele, s-a stabilit că în cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Atunci când contestația la executare se întemeiază pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., așa cum este cazul în speța de față, competența de a o soluționa revine, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, teza I-a, instanței prevăzute de art. 597 alin. (1) sau alin. (6), adică instanței de executare sau, în cazul condamnatului aflat în stare de deținere, instanței egale în grad, în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța primului grad de jurisdicție, legiuitorul stabilind astfel o corelație între competența materială a instanțelor în faza judecății și competența punerii în executare a hotărârilor penale.

Această corelație trebuie avută în vedere la determinarea instanței de executare în cazul hotărârilor pronunțate în străinătate și recunoscute de curțile de apel, conform competenței speciale prevăzute de Legea nr. 302/2004. În acest caz, identificarea instanței de executare se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială din partea generală a C. proc. pen., în raport de natura și gravitatea infracțiunilor.

Altfel spus, atribuțiile instanței de executare trebuie exercitate de instanța care ar fi fost competentă să judece cauza în primă instanță, dacă infracțiunea ar fi fost săvârșită pe teritoriul României.

Așadar, în cauza de față, raportat la infracțiunea pentru care petentul condamnat A. a fost condamnat în străinătate, respectiv infracțiunea de tentativă de furt, pentru care încadrarea juridică, potrivit legii penale române, este cea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., instanța competentă material să judece cauza în primă instanță, dacă fapta ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, este judecătoria, căreia îi revine, pentru considerentele mai sus expuse, și rolul de instanță de executare.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.