Principiul legalității căilor de atac. Camera preliminară ca fază procesuală. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 19/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1, art. 431; Constituția României: art. 21, art. 129; CEDO: art. 13

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de A. împotriva sentinței penale nr. 172/F din 26 septembrie 2017, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă plângerea acestuia împotriva actelor procurorului.

Decizia contestată este, însă, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 425^1 C. proc. pen.

Astfel, se observă că, potrivit art. 425^1 C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Or, dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) că „În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului”.

În consecință, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, iar contestația formulată de A. împotriva unei asemenea hotărâri (sentința penală nr. 172/F din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2017), este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.