Premiul pentru creșterea constantă a numărului de membri și a sumelor repartizate artiștilor

Cristian Pavel: Importante precizările organismului care reprezintă drepturile de autor. Mulțumim dlui Doru Adrian Păunescu. Voi merge mai departe și o să am marea plăcere să îl invit pe dl Ștefan Gheorghiu, directorul general al CREDIDAM. Bine ați venit, bună seara și aveți cuvântul.

Ștefan Gheorghiu: Bună seara. Mi s-a cerut să am un discurs foarte scurt. Cred că cel mai scurt discurs posibil ar fi: „I haise Ștefan Ghéorghiu”. Bun, acum câteva detalii. Trăim cu toții o perioadă în care vedem cu disperare cum se aleargă după bani: „Follow the money”. Dar hai să ne amintim că, totuși, aceste drepturi de proprietate intelectuală au fost create special pentru sprijinirea creativității. Cel puțin pe drepturile conexe, în 1961 – când nu exista televiziune; de-abia începuse radioul – se vorbea: Trebuie să sprijinim artistul, pentru că omul e creator, nu mașina, banda, înregistrarea. Ei, iată că suntem în altă zonă, acest cuvânt, „creativitate”, a fost înlocuit cu sintagma „industrii creatoare”. Ceea ce iarăși ne duce spre comercial, spre afacere și întâlnim, nu o dată, situații în care artiști interpreți au un dar oferit de tratatele internaționale și legea internațională, însă nu au posibilitatea să-și păstreze acest dar. Această remunerație le este absolut necesară pentru a-și continua activitatea creativă. Gândiți-vă, un actor care trebuie să câștige niște bani, se duce și el pe la piață, cară cartofi cu sacul și, la un moment dat, la ora 5 sună telefonul: „Măi, vino încoace, că, uite, s-a îmbolnăvit Hamlet și la ora 7 intri în scenă!” Există asemenea manifestări, care se cheamă, de fapt, moarte artistică. Ce poate să facă artistul acela atunci, în acel momentul? Să refuze, și atunci… Domnule, ne pare rău, noi te-am invitat, tu nu mai vrei – a ieșit din schemă. Sau acceptă riscul și ferească Dumnezeu ce se întâmplă pe scenă.

Activitatea CREDIDAM a fost o noutate absolută după apariția Legii drepturilor de autor. Apropo, avem 23 de ani de la promulgarea Legii drepturilor de autor în România și încă întâlnim – nu vreau să citez expresii nelalocul lor –, să zicem sunt chestii exotice. Adică Legea drepturilor de autor văzută ca o chestie care nu prea se potrivește în peisajul nostru. Nu știu… Ne facem datoria și noi, organismele de gestiune colectivă, și ORDA, să promovăm aceste drepturi, pentru ca ele să fie percepute ca o stare de normalitate.

Aici îmi aduc aminte că primul radiodifuzor care a semnat contractul cu CREDIDAM a fost RFI. De ce? Pentru că acționariatul, 100% străin, nu aproba bugetul. Nefiind aprobat bugetul, nu se primeau salariile. Și atunci, bieții oameni alergau repede, repede, ce să facem? Păi uite, drepturi de autor; drepturi conexe. Acesta a fost începutul. Sigur că îmi doresc să am timp să scriu câteva amintiri din perioada asta, foarte frumoasă, de început, și lucrurile să meargă spre bine. Am mare încredere în justiție, a demonstrat că avem judecători foarte bine pregătiți, care au luat decizii juste, legale – nu numai legale, ci și etice și morale –, în momente dificile. Și, vorba ceea, „viitorul sună bine”. Mulțumesc.