Pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale, precum şi activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali (OMMJS nr. 1839/2017)

În M. Of. nr. 965 din 6 decembrie 2017, a fost publicat OMMJS nr. 1839/2017 privind pregătirea profesională specifică în domeniul inspecției sociale, precum și activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali.

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivului ordin.

Potrivit art. 1, respectivul ordin definește pregătirea profesională specifică în domeniul inspecției sociale, precum și activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali.

Respectivul ordin se aplică funcționarilor publici numiți în funcția publică specifică de inspector social și respectă dispozițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale O.G. nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 2, în sensul respectivului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) pregătirea profesională specifică în domeniul inspecției sociale reprezintă activitatea de îndrumare și/sau de supervizare realizată în vederea desfășurării cu profesionalism a misiunilor de inspecție și a activităților de investigare socială și este asigurată de inspectorii sociali;

b) prin competența profesională în domeniul inspecției sociale se înțelege capacitatea de a realiza atribuțiile și activitățile profesionale cerute potrivit funcției publice specifice ocupate. Competențele profesionale în funcția specifică de inspector social se dezvoltă prin parcurgerea unui program de formare profesională continuă elaborat de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și se testează periodic, de regulă anual, înaintea întocmirii Raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale, sau ori de câte ori situația o impune.

c) prin vechime în activitatea de inspecție socială se înțelege perioada în care o persoană a ocupat funcția publică specifică de inspector social, având stabilite prin fișa postului atribuții specifice de control, evaluare, monitorizare și investigare socială;

d) inspectorul social cu atribuții de îndrumare este inspectorul social de la nivel central sau teritorial care deține o vechime în inspecția socială de minimum 3 ani, a obținut în ultimii 2 ani la evaluarea anuală calificativul „foarte bine” și oferă inspectorilor sociali aflați în perioada de stagiu explicațiile și recomandările necesare în activitatea de inspecție. Inspectorul social cu atribuții de îndrumare este numit prin decizia directorului general/directorului executiv, după caz, la propunerea șefului/coordonatorul serviciului/biroului/compartimentului de inspecție socială;

e) inspectorul social cu atribuții de supervizare este inspectorul social de la nivel central, care are o vechime mai mare de 3 ani în activitatea de inspecție socială, care a obținut în ultimii 3 ani la evaluarea anuală calificativul „foarte bine” și care asigură suport în desfășurarea misiunilor de inspecție și a activităților de investigare socială prin îndrumare și coordonare legislativă și metodologică;

f) perioada de stagiu în inspecție socială reprezintă perioada de pregătire practică și teoretică pentru inspectorii sociali cu o vechime de până la un an în domeniul inspecției sociale. Inspectorul social aflat în perioada de stagiu desfășoară activitățile specifice inspecției sociale, cu excepția activității de evaluare și investigare socială;

g) programa de formare profesională reprezintă documentul în baza căruia sunt structurate și asigurate temele adaptate domeniului inspecției sociale.

Art. 3 dispune faptul că pregătirea profesională specifică în domeniul inspecției sociale are următoarele obiective:

a) cunoașterea, respectarea și aplicarea unitară de către inspectorii sociali a legislației în domeniul protecției sociale, respectiv asistență socială și asigurări sociale;
b) formarea continuă a inspectorilor sociali în desfășurarea activităților de inspecție, respectiv control, evaluare și monitorizare, precum și în activitatea de investigare socială;
c) instruirea inspectorilor sociali în vederea dobândirii unor competențe de analiză și sinteză pentru identificarea de noi soluții în sistemul de protecție socială;
d) asigurarea accesului la alte specializări în vederea obținerii de noi competențe profesionale, după caz.

În art. 4 se stabilește faptul că planul de formare profesională în domeniul inspecției sociale cuprinde, în principal, următoarele elemente:
a) tematica și obiectivele specifice programului sunt dobândite de fiecare inspector social care urmează programul;
b) durata pregătirii pentru realizarea obiectivelor propuse;
c) numărul minim și maxim de participanți pentru un ciclu sau o serie de pregătire;
d) formatorii desemnați pentru pregătirea teoretică și practică din rândul inspectorilor sociali supervizori;
e) programa de formare profesională;
f) mijloacele și metodele prin care se asigură transmiterea și asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor practice necesare în specialitatea de competență pentru care se asigură formarea profesională;
g) dotările, echipamentele și materialele necesare formării profesionale;
h) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.

Astfel, planul de formare profesională în domeniul inspecției sociale se stabilește anual și se aprobă prin decizia directorului general putând fi structurată pe module.

Art. 5 prevede că pregătirea profesională specifică în domeniul inspecției sociale se desfășoară după cum urmează:

a) pentru inspectorii sociali cu vechime în activitatea de inspecție socială de până la un an, aflați în perioada de stagiu în inspecție socială, pregătirea practică și teoretică este asigurată de un inspector social cu atribuții de îndrumare, desemnat din rândul inspectorilor sociali de la nivel central/teritorial; după finalizarea perioadei de stagiu pentru activitatea specifică desfășurată, inspectorul social va fi examinat și notat cu note de la 1 la 10 de către inspectorul social cu atribuții de îndrumare împreună cu șeful serviciului/biroului de inspecție socială de la nivel central/teritorial. În cazul obținerii notei între 1 și 4, inspectorului social i se va prelungi perioada de stagiu până la cel mult 2 ani, cu examinare semestrială, după care vor fi aplicate prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în materia evaluării performanțelor profesionale;

b) pentru inspectorii sociali care au promovat examenul după perioada de stagiu, cu vechime în activitatea de inspecție socială între un an și 3 ani, pregătirea practică și teoretică este asigurată în continuare de un inspector social cu atribuții de îndrumare, desemnat din rândul inspectorilor sociali de la nivel central/teritorial;

c) pentru inspectorii sociali cu vechime în activitatea de inspecție socială de peste 5 ani, pregătirea practică și teoretică este asigurată de un inspector social cu atribuții de supervizare.

În art. 6 se dispune faptul că activitatea de supervizare profesională se realizează de către inspectorii sociali de la nivel central care sunt numiți prin decizia directorului general, la propunerea directorului direcției de inspecție socială.

Inspectorii sociali care realizează activitatea de supervizare evaluează permanent nevoile de formare ale inspectorilor sociali și propun directorului general, în vederea aprobării, planul anual de formare continuă.

Inspectorii sociali cu atribuții de supervizare pot susține programe de formare sau alte forme de pregătire și perfecționare profesională în domeniul de activitate, dacă au calitatea de formator.

Inspectorii sociali cu atribuții de supervizare beneficiază anual de cel puțin un curs de formare continuă asigurat de instituție, în domeniul supervizării, precum și în domeniul prevenirii și investigării fraudei.

Inspectorii sociali cu atribuții de îndrumare și supervizare pot participa și la schimburi de experiență și bune practici în domeniul inspecției sociale cu instituții sau organisme similare din România sau din orice alt stat.

Conform art. 7, respectivul ordin se publică în Monitorul Oficial al României.