Predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante. Motive neîntemeiate privind contestația la executare (NCP, NCPC, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 66/2019

NCP: art. 249, art. 360; L. nr. 302/2004: art. 84, art. 86, art. 98 alin. (1) și (2), art. 103 alin. (6), art. 107 alin. (1); NCPC: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) 

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Grecia (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena) au emis, la data de 28.04.2017, pe numele persoanei solicitate A., un mandat european de arestare, în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin decizia penală nr. 3414/22.09.2015 a Curții de Apel cu 3 membri din Atena, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 alin. 1a, 27 alin. (1), (45), (94), (98) alin. (1) și 216 alin. (1), (36) alin. 1a din C. pen. elen, art. 27 alin. (1), (94), (98) alin. (1), art. 2 lit. a), d), e) și k), 5, 6, 7a și 22 alin. (4), (6) din Legea nr. 2472/1997, fapte ce au corespondent în legea penală română, fiind sancționate de dispozițiile art. 311 C. pen. – falsificarea de instrumente de plată, art. 249 C. pen. – fraudă informatică și art. 360 C. pen. – accesul ilegal la un sistem informatic.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din același act normativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiași articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Procedându-se de către instanța de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare elene.

Cât privește invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu a avut cunoștință de existența procesului din Grecia, aceasta nu poate constitui un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond. În acest sens, din actele dosarului, se reține că persoana solicitată a fost citată, fiindu-i înmânată citația în cadrul unei proceduri de comisie rogatorie efectuată de către autoritățile judiciare române. Pe de altă parte, chiar persoana solicitată, în cuprinsul memoriilor formulate, a arătat că a fost prezentă la mai multe termene de judecată, că a mandatat un apărător în statul grec să îi reprezinte interesele și că s-a supus măsurilor de supraveghere stabilite de autoritățile judiciare elene, astfel că avea cunoștință de proces.

Totodată, în ceea ce privește susținerea contestatorului persoană solicitată în sensul că este cetățean român și dorește să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare elene, în România, unde se află familia sa, susținere circumscrisă motivului opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, se reține că aceasta a fost analizată de către instanța de fond, care a constatat, în mod corespunzător, că deși persoana solicitată nu a consimțit la predarea către autoritățile judiciare elene, motivele invocate în justificarea acestei poziții nu constituie o cauză legală de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european de arestare.

Referitor la criticile formulate de contestator vizând împrejurarea că hotărârea ce face obiectul mandatului european de arestare nu este definitivă, se reține, din relațiile furnizate de autoritățile judiciare elene, aflate la dosarul cauzei, că este vorba despre o hotărâre executorie și cu privire la care apelul, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în statul elen, nu suspendă executarea pedepsei. De altfel, în cuprinsul dispozițiilor art. 86 lit. c) din Legea nr. 302/2004, care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare, se arată în mod expres că este necesar a se indica o hotărâre definitivă, un mandat de arestare preventivă sau orice altă hotărâre judecătorească executorie având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din aceeași lege, condiție care este îndeplinită în prezenta cauză.

În aceste context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Atena – Grecia cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestație invocate nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/F din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018 .

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. civ., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.