Pluralitatea de infracţiuni. Cererea de contopire a pedepselor (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 357/2018

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 297 alin. (1), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 585 alin. (1); NCP: art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39, art. 66 lit. a), b) și g) 

Potrivit dispozițiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

Art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni prevede că există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale se constată că sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din conținutul art. 35 alin. (1) C. pen. crează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane care săvârșesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă conținutul aceleiași infracțiuni.

Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. prevăd soluția incompatibilității infracțiunii continuate cu pluralitatea de subiecți pasivi. Aceasta înseamnă că în cazul săvârșirii de către o persoană la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, dacă nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen. și ale art. 36 alin. (1) C. pen. referitoare la infracțiunea continuată și la pedeapsa pentru aceasta, ci devin incidente dispozițiile art. 38 și ale art. 39 C. pen. privind concursul de infracțiuni și tratamentul lor sancționator.

Prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen., contopirea pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016 și prin Sentința penală nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016 și aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Ulterior, printr-o cerere precizatoare, condamnatul a solicitat, în temeiul art. 585 C. proc. pen. aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni și în consecință să se constate că: există o singură infracțiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și există o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior.

Prin hotărârea atacată, Curtea de apel a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În ce privește solicitarea condamnatului de aplicare a Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că problema de drept a existenței concursului de infracțiuni ori a infracțiunii continuate în privința infracțiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanțelor care au soluționat cauza în fond și în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracțiunea de luare de mită decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea, infracțiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu pentru care petentul a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea a constatat că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc. la un interval de timp de 4 ani și 6 luni – 10 iunie 2009 și respectiv 23 decembrie 2013, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Prin contestația formulată, condamnatul A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea deciziei Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.

Raportat la situația de fapt stabilită de instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost săvârșite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, fiind astfel îndeplinite condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.

Întrucât în cauză, condamnatul a mai comis și o infracțiune de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale), unul dintre aceste acte materiale fiind comis ulterior intrării în vigoare a legii noi (fapta din 7 mai 2014) tratamentul sancționator aplicabil este cel prevăzut de noul C. pen.

Referitor la critica petentului privind aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât, astfel cum s-a reținut, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, fiind o infracțiune de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general, iar în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, întrucât acestea au avut loc. la un interval de timp de 4 ani și 6 luni, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Nemulțumirea condamnatului vizează și faptul că instanța nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la cererea de aplicarea dispozițiilor deciziei Curții Constituționale, privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

Din examinarea hotărârii contestate, se observă că în ceea ce privește solicitarea condamnatului A. referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni, instanța de fond s-a pronunțat în considerentele hotărârii. Cu ocazia analizei cererii de contopire a pedepselor, instanța a analizat și incidența dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., apreciindu-se astfel că nu era necesar ca judecătorul să se pronunțe în mod expres și cu privire la această cerere.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul A. în ambele hotărâri definitive sunt concurente, așa încât, contestația formulată împotriva Sentinței penale nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, este nefondată, urmând ca în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.