Plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată. Contestație în anulare respinsă ca nefondată (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 9/A/2018

NCPP: art. 64 alin. (5), art. 274 alin. (2) și (6), art. 340, art. 341, art. 426 alin. (1) lit. d)

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., privește situația „când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate”.

Contestatoarele A. și B. au invocat cazul de incompatibilitate reglementat de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. conform căruia „Judecătorul care a participat la soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeași cauză, la judecata în fond sau în căile de atac”, susținând că doamna judecător C. a participat la soluționarea plângerii împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dată prin rezoluția din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, precum și la soluționarea, în aceeași cauză, a apelului formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpatele B. și D. împotriva Sentinței penale nr. 97/F din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, într-adevăr doamna judecător, s-a pronunțat a soluționat, prin Sentința penală nr. 379/F din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, plângerea formulată de petentele A. și B. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din 7 august 2012 emisă în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.

Totodată, urmare a infirmării soluției mai sus menționate prin ordonanța nr. 10/C1 din 29 ianuarie 2014 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, trimiterii în judecată a contestatoarelor din prezenta cauză prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 15 aprilie 2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, soluționării în primă instanță a cauzei și a căii de atac exercitate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și de inculpatele B. și D., doamna judecător a participat și la judecarea apelului împotriva Sentinței penale nr. 97/F din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, făcând parte din completul care a pronunțat Decizia penală nr. 216 din 14 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2014 ce face obiectul prezentei contestații în anulare.

De asemenea, reține că la data de 3 august 2016, doamna judecător a formulat declarație de abținere în cauză, întemeiată pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în care a menționat că a soluționat plângerea inculpatelor împotriva soluției de netrimitere în judecată mai sus menționate, precum și faptul că anterior, inculpata B., în calitate de inspector judiciar, a efectuat o analiză, având în opinia sa valențe critice, legată de activitatea pe care doamna judecător a desfășurat-o la nivelul judecătoriei Sectorului 1.

Declarația de abținere a fost respinsă prin încheierea din 7 septembrie 2016, cu motivarea că soluția pronunțată de doamna judecător în Dosarul nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, nu este de natură a conduce la existența unei suspiciuni rezonabile în sensul că imparțialitatea judecătorului este afectată în cauza de față, având în vedere că nu a făcut o analiză a situației de fapt reținute ori a vinovăției, ci doar a condițiilor formale de exercitare a plângerii ce a fost formulată împotriva soluției procurorului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul contestației în anulare sunt identice cu cele menționate de doamna judecător în declarația de abținere, soluționată definitiv, prin respingerea acesteia, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea din 7 septembrie 2016, dată în Dosarul nr. x/2/2014, chiar dacă în cuprinsul acesteia s-a menționat un alt temei de drept.

Revenind la prezenta contestație, Înalta Curte constată că soluționarea plângerii la care au făcut referire contestatoarele a avut loc. la data de 1 octombrie 2012.

Or, textul art. 64 alin. (5) din noul C. proc. pen., care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, trebuie corelat cu textele art. 340 și 341 C. proc. pen., instituția „judecătorului de cameră preliminară” fiind introdusă în legislația națională prin noul C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatele A. și B.

Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (2) și (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.