„Oglindă & Partners a devenit un reper de tradiție pentru arbitrajul comercial din România.” Interviu cu av. drd. Eugen Sârbu

Cristian Pavel: Oglindă & Partners este o societate de avocatură bine-cunoscută încă 2015 pentru specializarea sa în arbitraj internațional, dreptul construcțiilor și drept societar. Datorită acestei poziționări, firma s-a dezvoltat și a devenit o opțiune preferată de investitorii locali și străini interesați de Arbitraj și Construcții în România, demonstrându-și capacitatea de a atrage avocați talentați și experimentați în această arie de expertiză. Așa se face că dvs. ați devenit, din 2020, avocat partener al societății și coordonator al Departamentului de Arbitraj, Dreptul Construcțiilor și Achiziții Publice. Cum apreciați prestația echipei pe care o coordonați de aproape 3 ani, cum sunteți organizați, ce provocări majore întâmpinați în efortul de a duce cu succes „greul” firmei?

Eugen Sârbu: Eu percep rolul meu, de avocat specializat în domeniul arbitrajului, ca fiind acela de a oferi clienților mei cele mai bune servicii juridice pe care piața din România le poate oferi.

Pe acest fundament este construită echipa pe care o coordonez, care, la rândul ei, trebuie să fie într-o continuă evoluție, să cunoască noutățile acestui domeniu și să aibă abilitățile necesare pentru a derula un arbitraj internațional.

Avocatul specializat în arbitraj trebui să dețină o serie de abilități atipice, de la cele de audiere directă a martorilor sau experților, până la sinergia care trebuie să existe într-o echipă de avocați de arbitraj, între care trebuie să se formeze automatismele necesare derulării unui Hearing.

Încă din faza de recrutare, am avut în vedere ca membrii echipei să dețină abilități complementare, nu să fim „trași la indigo”, ci să avem tipologii diverse și, mai ales, potențial de a deveni acele „rotițe” care se angrenează una pe alta și construiesc un tot unitar, un sistem al cărei valoare este mai mare decât suma individualităților care îl alcătuiesc.

Consider că am reușit să implementez această viziune și că, la acest moment, prin prisma acestei complementarități, oferim clienților noștri o viziune completă, care analizează spețele din toate unghiurile posibile și prezintă în mod obiectiv diagnosticul juridic.

Deși partea cu provocările majore pare a fi partea „mai picantă” din întrebarea dvs., mă tem că va trebui să vă dezamăgesc și să vă spun că după un anumit număr de dosare arbitrale, am ajuns la concluzia că provocările sunt mereu aceleași.

În etapa de înțelegere a dosarului, provocările majore sunt următoarele: cum să faci studiul de documente astfel încât să te asiguri că vei observa până și cel mai mic detaliu tehnic; cum să pui cap la cap toate amănuntele care, puse sub lupa potrivită, generează marile soluții; cum să faci documentarea juridică (analiza jurisprudenței și a literaturii de specialitate) de așa manieră încât să fie cât mai bine direcționată către particularitățile din situația de fapt.

Un aspect elementar atât pentru înțelegerea dosarului, cât și pentru redactarea documentelor avocațiale și susținerea în fața tribunalului, îl reprezintă buna colaborare cu persoanele din echipa/departamentul clientului implicate în executarea în fapt a contractului. Fără suportul acestora în înțelegerea documentelor și a faptelor nu se poate administra un arbitraj de succes.

Nu în ultimul rând, reprezintă o provocare majoră de fiecare dată să înțelegem așteptările pe care tribunalele arbitrale le au, raportat la specificul fiecărui caz, și să ne canalizăm resursele pentru a livra argumente, probe și pledoarii adaptate la viziunea și așteptările tribunalelor.

Ați fost și sunteți implicat în proceduri de arbitraj, reprezentând părți în litigii complexe în fața curților de arbitraj din Române și străinătate. Mai mult, o parte semnificativă a expertizei dvs. de arbitraj constă în dispute care decurg din contracte de construcție (FIDIC, NEC 3, contracte publice standard românești etc.). În plus, ați gestionat cauze privind contracte financiare, contracte de tehnologie și, conjunctural, ați fost invitat, în calitate de consilier, să faceți parte din echipele de litigii. Cât de des apar astfel de spețe la nivel local și internațional?

Eugen Sârbu: Domeniul arbitrajului internațional este unul nișat și profund specializat, iar în interiorul lui există subcategorii și mai specializate, motiv pentru care numărul de cazuri este unul semnificativ mai mic decât cazurile înregistrate pe rolul instanțelor statale.

Cele mai frecvente cazuri în care sunt implicate companii sau persoane fizice române se înregistrează pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (în ultimii ani numărul de cazuri a alternat undeva între 150 și 200 pe an), urmată de ICC (în jur de 20 de cazuri pe an).

Mai sunt și alte instituții arbitrale, care administrează arbitraje în care sunt implicate părți române, cum ar fi VIAC și LCIA, în fața cărora asigurăm reprezentare în calitate de avocați chiar și în prezent, dar acestea înregistrează un număr redus, de aproximativ 1-5 dosare pe an.

Av. drd. Eugen Sârbu, Partener, Oglindă & Partners

Cristian Pavel: Ca avocat specializat în dreptul construcțiilor, dincolo de reprezentarea părților în fața arbitrajului și instanțelor naționale în cauzele de litigii, ați consiliat și consiliați jucători importanți din piața construcțiilor de infrastructură, construcțiilor civile, construcțiilor de instalații, restaurarea monumentelor istorice, oferind consultanță pe toata durata de viață a proiectelor, de la întocmirea ofertelor și statuarea clauzelor contractuale, proceduri due dilligence, până la eventuale rezilieri ale contractelor și asistență în timpul executării unui contract de construcție. Cum reușiți ca jurist să înțelegeți, să pătrundeți și să interpretați detaliile complexe, de ordin tehnic, ale proiectelor?

Eugen Sârbu: Buna înțelegere a aspectelor tehnice și modul nostru de lucru reprezintă chiar particularitatea care ne diferențiază de competitorii noștri. Pentru a atinge acest deziderat, pentru pregătirea cazurilor, se formează echipe mixte, în care avocații lucrează îndeaproape cu personalul tehnic al clientului implicat în realizarea proiectului, precum și cu experți tehnici.

Vă pot împărtăși experiența mea în această privință. La începutul carierei de avocat, am lucrat alături de un expert în construcții pentru a învăța cum să citesc un proiect tehnic, cum să înțeleg un grafic de execuție sau o diviziune de lucrări, toate acestea în vederea pregătirii unui arbitraj care a luat naștere dintr-un contract de construcții finanțat de Banca Mondială și încheiat în baza unui contract standard utilizat în astfel de proiecte. Era un contract care se îndepărta destul de mult de contractele FIDIC, mult mai cunoscut în spațiul juridic român și care împrumuta masiv din „fizionomia” contractelor NEC 3.

Concluzionând, în viziunea mea, legătura construită cu personalul tehnic al clientului reprezintă cheia pentru înțelegerea detaliilor de ordin tehnic și, în același timp, o necesitate pe care o are orice avocat care activează în zona dreptului construcțiilor.

Cristian Pavel: În domeniul achizițiilor publice, ați înregistrat o serie impresionantă de succese în reprezentarea clienților în procedurile de revizuire în fața jurisdicției administrative române și a instanțelor române, asistând clienții în cadrul procedurilor de achiziție publică conform legislației autohtone, în întocmirea ofertelor, negocieri, redactarea de răspunsuri la solicitările de clarificări etc. Cum ați reușit să câștigați „bătăliile” cu administrația publică locală, adesea marcată de birocrație, lentoare și înapoiere tehnologică?

Eugen Sârbu: Întrebarea dumneavoastră pornește de la imaginea precară pe care, din păcate, o are administrația publică din România în general. Cu toate acestea, deși ființează și el în interiorul acestei administrații publice, domeniul achizițiilor publice este unul ceva mai specific, cu propriile sale trăsături și cu propria sa dinamică.

Lentoarea care, în general, caracterizează reacția administrației față de nevoile cetățeanului nu prea se mai regăsește în domeniul achizițiilor publice, unde sunt reglementate termene foarte scurte, care, în principiu, se respectă de către toți actorii implicați, atât de operatorii economici, cât și de reprezentanții autorităților contractante. Desigur, există și excepții flagrante, iar aici este rolul nostru ca avocați specializați să accesăm instrumentele legale necesare pentru a obține repunerea în legalitate.

Birocrația există și nu ne amăgim cu gândul că va dispărea vreodată. Pe de altă parte, există domenii, cum este și cel al achizițiilor publice, care prin însăși natura lor sunt domenii profund birocratizate și nu prea au cum să fie altfel. Aici soluția nu este să te lupți cu starea naturală a lucrurilor, ci, în urma experienței acumulate, să înțelegi cum funcționează și cum poți să oferi soluții care să promoveze drepturile clienților, dar în același timp să deservească și „nevoile birocratice” ale funcționarilor publici. De cele mai multe ori, aceștia nu pot acționa altfel decât în interiorul acestor limite birocratice pentru că fie așa îi obligă legea, fie sistemul a creat o cutumă pe care, din inerție sau din interes, dorește să o conserve.

În ceea ce privește utilizarea tehnologiei și valorificarea avantajelor pe care aceasta le aduce, deși mai sunt lucruri de pus la punct, îndrăznesc să spun că, raportat la capacitatea generală a administrației românești de a se digitaliza, domeniul achizițiilor publice a fost un pionier al digitalizării și este în prezent un domeniu administrativ în care avantajele tehnologiei sunt destul de bine valorificate.

Cristian Pavel: Cum apreciați concurența locală pe nișa pe care o coordonați? Cum se plasează Oglindă & Partners pe această piață și care ar fi punctele forte care vă diferențiază de competitori?

Eugen Sârbu: Oglindă & Partners a devenit un reper de tradiție pentru arbitrajul comercial din România datorită modului în care este organizată societatea noastră. Încă de la început am creat departamente specializate în arii de practică menite să sprijine domeniul nostru principal de practică – arbitrajul comercial internațional.

Permiteți-mi să vă fac o scurtă prezentare a acestora:

Întrucât majoritatea arbitrajelor comerciale de anvergură decurg din contracte de construcții, am dezvoltat complementar departamentului de Arbitraj Comercial Internațional un puternic Departament de Dreptul Construcțiilor, care a evoluat acum într-o echipă de avocați, ingineri și specialiști care oferă servicii de management al contractelor de construcții atât pentru investitorii locali, cât și pentru cei străini.

Departamentul de Achiziții Publice a fost, de asemenea, creat pentru a sprijini practica de arbitraj, pornind de la premisa că majoritatea litigiilor arbitrale, atât interne, cât și internaționale, sunt în strânsă legătură cu contracte de achiziții publice, fiind necesar pentru conturarea unor strategii de succes în arbitraj care să ne ajute să stăpânim în profunzime dreptul român și european al achizițiilor publice, unde există reguli speciale privind încheierea, valabilitatea, modificarea și interpretarea contractului ori aplicarea remediilor contractuale. Tot aici trebuie incluse și implicațiile pe care normele speciale în materia finanțării proiectelor publice le au într-un arbitraj internațional cu un astfel de obiect.

Pentru a acoperi întreaga gamă a unui client de arbitraj, a fost dezvoltat Departamentul de drept comercial, cu avocați specializați în drept societar, în fuziuni și achiziții, dreptul muncii, drept bancar, precum și în dreptul insolvenței.

Cristian Pavel: Este de notat și faptul că, pe lângă activitatea Dvs. curentă de avocat, sunteți și un cercetător activ în sfera academică, înscris la doctorat în Drept la Universitatea București. Ați publicat diverse studii și articole de specialitate, majoritatea analizând Dreptul Contractual Român, Arbitrajul Internațional în România și Achizițiile Publice. Cum „împăcați” munca de cercetare cu îndeplinirea misiunilor critice de avocat?

Eugen Sârbu: Pentru mine, Dreptul este mai mult decât profesia mea. Dincolo de cazurile concrete în care sunt implicat ca avocat, am avut întotdeauna o pasiune pentru știința Dreptului, pentru cunoaștere, chiar la modul abstract. Prin urmare, nu simt o dificultate de a împăca munca de avocat cu cercetarea științifică în domeniul dreptului, ci simt satisfacția de a fi un specialist complet, care își dă toată silința să fie la curent cu cele mai noi tendințe din domeniile mele de activitate. Tocmai de aceea, activitatea mea publicistică este axată în principal pe studierea unor temele specifice arbitrajului internațional și dreptului contractual.